ce planta este asta??? (identificare plante ) !

Ca si voi, am in casa ghivece cu flori ale caror denumire sau cerinte de ingrijire, nu le cunosc! Asa ca m-am gandit sa creez un ghid al celor mai intalnite plante de interior cu poza, denumiri, cerinte de ingrijire si inmultire!
sper sa va fie de folos!


Violeta de Parma
Plante de apartament foarte delicate, Violetele de Parma necesita o mare atentie din partea celui care le ingrijeste. Daca li se ofera conditii potrivite, violetele pot inflori continuu.

Violeta de ParmaPlanta trebuie asezata intr-o camera cu lumina indirecta, temperatura avand un rol important in cresterea plantei, astfel incat poate varia de la 17C pana la 24C, aceasta fiind temperatura optima de crestere si tolerata de planta.

Violetele de Parma nu necesita multa apa, dar planta trebuie udata numai cu apa necalcaroasa (apa de ploaie, apa fiarta si racita), care trebuie sa aiba o temperatura constanta.

Solul recomandat pentru Violetele de Parma este format din turba, pamant de frunze si perlit sau nisip. Acest amestec trebuie sa fie suficient de poros pentru a lasa surplusul de apa sa treaca fara probleme. La cumpararea unei violete trebuie avut grija ca intreaga rozeta de frunze sa fie deasupra solului (bine presata de jur imprejurul plantei).

Este recomandata dezinfectarea ghivecelor si a pamantului in care urmeaza sa fie transplantate florile. Pentru aceasta se folosesc fie solutii speciale procurate din florarii sau alte magazine de specialitate, fie se coace in cuptor pamantul pe care urmeaza sa fie folosit pentru transplantare.

Violetele de Parma se transplanteaza o data pe an in sol proaspat. Transplantarea se face cu grija pentru a nu rani radacinile. Se curata de pamantul vechi, se replanteaza in sol proaspat si in ghiveci dezinfectat, si in cateva saptamani se va vedea cum planta isi va reveni la viata.

Violeta de Parma se inmulteste foarte usor primavara prin butasi de frunze inradacinati in perlit sau nisip. Se mai foloseste si pamant de gradina sau turba dar cu multa prudenta. Trebuie stiut ca sunt varietati de violete care se inmultesc foarte usor prin butasi de frunze si altele care prefera inmultirea prin rozete mici desprinse din planta mama.

Plantele se uda atunci cand pamantul incepe sa se usuce si nu direct pe planta. Daca este udata peste frunze, ii va putrezi in curand miezul si planta se va pierde. Daca se uda numai prin farfuriuta de la baza nu va avea umezeala suficienta si se va usca. Astfel, cea mai buna metoda pentru a avea o violeta de parma sanatoasa este sa aiba un sol care pastreaza suficienta umezeala si sa fie udata pe deasupra ghiveciului fara sa i se stropeasca vreun pic frunzele cu apa.

Ingrasamantul de flori (solutie) nu le face bine, intrucat le arde si nu se mai dezvolta normal (fac flori mai rar iar frunzele cresc mici si chircite). iar in ceea ce priveste ingrasamantul se poate pune putin la radacina dar nu exagerat de mult.

Pentru o inflorire reusita, Violeta de Parma trebuie tunsa. Daca vor fi prea multe frunze, mijlocul plantei nu va avea aer suficient si nu vor aparea boboci.

Unii paraziti se "cuibaresc" pe frunzele tinere din mijloc. Intotdeauna plantele bolnave trebuiesc izolate de cele sanatoase. Violetele pot fi afectate si de Botrytis cinerea care ataca atat frunzele cat si florile. Daca se gasesc frunze moi la atingere este recomandat sa fie indepartate si planta sa fie tratata cu substanta potrivita.

Este importanta si aerisirea spatiului care gazduieste plantele. Insectele le afecteaza mai rar dar nu trebuiesc neglijate. Ele ataca mai ales frunzele tinere pe care le decoloreaza sau contorsioneaza stricand rozeta si deci aspectul decorativ.

Zygocactus - Schlumbergia sau Craciunita
Cunoscuta si sub denumirea populara de Cactus de Craciun, Craciunita, Nu ma deranja, este o planta originara din Brazilia.

Zygocactus – Schlumbergia este o planta epifita inalta pana la 30 de cm, cu tulpini alcatuite din segmente scurte, aplatizate, cu marginile serate si varful retezat. Florile au doua randuri de petale interesant colorate, suficient de spatiate pentru a genera un efect decorativ deosebit.

Florile la Zygocactus sunt roz sau rosu inchis fiind insa creati si hibrizi cu flori albe, galbene, si chiar portocalii. In privinta temperaturii, Schlumbergera, ca si sora sa Zygocactus, rezista bine pana la temperaturi care coboara in jur de 10 grade Celsius.

Pentru crearea mugurilor florali necesita, mai ales zile scurte de toamna, temperaturi mai scazute, cu un minim nocturn de 13 - 16 C. Deasemenea este important sa se evite expunerea prelungita la lumina si sa se reduca frecventa udarilor. La aparitia mugurilor florali se reiau udarile normale si fertilizarea.

In lipsa elemntelor nutritive, planta isi pierde foarte usor florile, care adesea cad la cea mai mica atingere.

Frunzele sunt alungite si zimtate pe margini la Schlumbergera si drepte la Zygocactus. In timp (5-10 ani), crengutele se lemnifica la baza dand aspectul unui arbust foarte putin inalt, dar bine ramificat.

Popularitatea cactusilor tropicali se datoreaza si usurintei cu care se inmultesc, Zygocactus – Schlumbergia se poate inmulti cu cele mai bune rezultate prin fragmente de tulpini (butasi) in perioada martie – aprilie. Inainte de a fi plantata, suparafata sectionata va fi lasata sa se usuce cateva ore. Ei se pot inmulti pe toata perioada calda a anului, chiar si iarna.

Cactusii de craciun sunt putin pretentiosi in privinta solului, dar e bine ca el sa se dreneze usor. Altfel, in timp, din cauza apei care poate balti la suprafata este posibil ca inflorirea sa fie diminuata sau sa dispara cu totul.

Udarea plantei se face moderat, numai atunci cand pamantul se usuca putin la suprafata.

Vara, cand temperaturile sunt ridicate, Zygocactus – Schlumbergia se poate uda abundent, inclusiv prin pulverizare pe frunze. Este important ca periodic sa se faca aerisirea spatiului, pentru ca in acest fel se pastreaza sanatatea plantelor.

Desi nu sunt atacate de foarte multi daunatori, este posibil ca, atunci cand umiditatea din aer este scazuta, sa apara paianjenii rosii. O alta problema care poate sa apara la Zygocactus – Schlumbergia este mucegaiul la suprafata ghiveciului, de la udarea necorespunzatoare. Aceasta se rezolva simplu prin indepartarea stratului de pamant de la suprafata ghiveciului si inlocuirea lui cu unul uscat precum si rarirea udarilor.

Aloe
Aloe este o planta cu o inaltime variabila de la 10 la 100 cm originara in zone calduroase si secetoase. Aloe se cultiva si se ingrijeste relativ usor.

AloeLa Aloe, frunzele sunt lungi, inguste, cu nuante albastrui, in forma de lance, carnoase si suculente, cu spini pe margini de culoare verde. Inflorescentele sunt bogate si spectaculoase, de culoare rosu-corai.

Sunt plante fara pretentii deosebite, foarte rezistente, cresc relativ incet, inflorescentele aparand la aproximativ 2-4 ani de la plantare.

Aloe are nevoie de multa lumina si de aceea este de preferata pozitionarea plantei la fereastre catre sud. Necesita, in timpul verii, lumina, aerare, udare abundenta, iar pe timpul iernii vom efectua udarile la intervale mai mari.

Iarna o vom pastra in camere racoroase cu temperaturi minime de 8-10 grade C. si cu multa lumina.

Este important sa udam plantele doar atunci cand pamantul de la radacina este uscat. Excesul de apa putand duce la distrugerea plantei, prin putrezirea radacinilor.

AloeSubstratul folosit pentru Aloe trebuie sa fie poros si cu o reactie neutra. Este preferata combinatia de pamant de frunze, nisip si turba fibroasa. La asezarea pamantului in ghiveci vom adauga un strat de pietris si vom folosi ghivece gaurite pentru scurgerea apei suplimentare.

Se recomanda transplantarea plantei la 2-3 ani.

La Aloe, inmultirea se face prin butasi de planta in perioada mai-iunie, sau prin despartirea puilor de la baza plantei si plantarea lor in ghivece mici.

Butasii se planteaza in pamant nisipos si sunt tinuti la caldura si umbra timp de cateva zile. Mutarea in ghivece o vom face abia dupa aparitia radacinilor.

La Aloe, ingrasamintele se folosesc rar si in cantitati mici.


COLOCASIA - Urechea de elefant
olocasia este o planta cu tulpina groasa, carnoasa, ce are in varf un manunchi de frunze mari, ovale, lucioase, care odata cu cresterea plantei, incepand de la baza plantei se usuca si dispar, dezvoltandu-se altele noi spre varf.

Colocasia necesita multa apa si lumina, fara sa fie expusa direct in soare si curenti de aer.

Temperatura optima in timpul verii este de 18-22 grade C. Pe durata iernii planta intra intr-un repaus usor,incaperi calde si luminoase(12–13 grade C.), recomandandu-se pentru aceasta perioada udari mai rare.

Colocasia suporta bine asezarea in camere cu orientare spre Nord. Substratul trebuie sa fie format din pamant de gradina, mranita si nisip.

Colocasia se inmulteste prin butasi, bucati de tulpina, care trebuie sa cuprinda cel putin un mugure sau prin noile plantute crescute in jurul plantei-mama.

Butasii se ingroapa in nisip la 2–3 cm, la temperatura de aproximativ 23–25 grade C.Dupa o perioada de 30 zile, cat este necesar ca butasii sa se prinda, dupa formarea radacinilor si pornirea mugurilor in vegetatie se replanteaza in ghivece.

Important de stiut este ca Colocasia este foarte otravitoare si este bine sa va spalati pe maini dupa ce ati intrat in contact cu sucul plantei.

Dieffenbachia
Dieffenbachia este o planta foarte decorativa prin frunze mari, oval-alungite, cu numeroase striuri sau pete albe sau galbene.

Dieffenbachia cere temperaturi ridicate (circa 25 grade Celsius, nu mai mult), care nu trebuie sa coboare in timpul iernii sub 16 grade Celsius. La temperaturi mai mici de 10 grade Celsius, planta moare.

Diffenbachia Dieffenbachia cere semiumbra si umiditate ridicata a aerului, insa s-a adaptat si la conditiile de atmosfera uscata din apartamente. Este bine sa o stropiti frecvent. O udati cu apa calduta, dedurizata (apa fiarta si racita), iar pamantui trebuie sa-l lasati sa se usuce intre udari.

Cere pamant aerisit, bine drenat. Dieffenbachia creste cu radacini inghesuite. Frunzele trebuie spalate lunar cu apa, iar cele ingalbenite trebuie indepartate. Nu folositi uleiul pentru a da stralucire frunzelor!

Planta tinde sa formeze o tulpina degarnisita si pierde progresiv frunzele de la baza. In acest caz, ea poate fi reintinerita prin taierea tulpinii,operatiune care trebuie efectuata primavara.

Se inmulteste prin butasi de varf, butasi de tulpina sau marcotaj aerian.

Atentie! Dieffenbachia este toxica. Sucul ingerat poate arde gura si paraliza corzile vocale.


Ardisia
Face parte din familia Myrsinaceae, iar denumirea este data de forma lanceolata a frunzelor ("ardis" inseamnand varf de sageata).

Denumire stiintifica: Ardisia crenata

Aspect si prezentare

O planta atragatoare prin intreg aspectul ei, cu un ciclu vegetativ destul de lung. Se prezinta sub forma de arbust, ce poate atinge 80 -100 cm inaltime si rareori sub forma de tufa.

Frunzele sunt groase, foarte lucioase, de un verde inchis si margini usor dantelate, iar fructele sunt reprezentate de bace rosii, foarte mici, asemanatoare cireselor.

Florile apar vara, in mai-iunie si sunt de forma unor stelute mici, albe sau roz, ce imprastie un parfum suav. Alaturi de frunze, prin persistenta lor pe ramuri timp de cateva luni, acestea maresc efectul decorativ al plantei pe perioada calduroasa.

Iarna, Ardisia ne incanta privirea prin aparitia micilor fructe rosii, iar dispunerea acestora doar in jumatatea inferioara a plantei sporeste eleganta ei.

Originea - Japonia, China si nordul Indiei.

Datorita aspectului extrem de placut, in ultimii ani si in tara noastra multi iubitori de plante au inceput sa o caute. De altfel, se gaseste acum cu usurinta si in florarii.

Conditii de ingrijire

In zonele calduroase, fara ierni cu inghet, planta este cultivata atat in casa, cat si in gradina, sub forma de gard viu sau tufe mari. Daca nu este dirijata prin taieri periodice si ingrijita corect risca sa invadeze teritoriul, pe o portiune destul de mare, in jurul radacinilor.

Ardisia crenata nu este pretentioasa. Suporta relativ bine conditiile din apartamentele noastre.

Ca planta de ghiveci, se dezvolta bine intr-un substrat alcatuit din pamant de gradina, turba si nisip.

Udarea din timpul verii, se va face la interval de 3-4 zile, avand grija ca pamantul sa nu se usuce de tot intre udari. Pe perioada iernii, necesarul de apa al plantei scade, intervalul dintre doua udari se va mari la 8 sau chiar 10 zile.

Lumina este un factor important in formarea florilor si a fructelor. Este indicata pozitionarea ghiveciului intr-un spatiu insorit pe tot parcurusl anului. Totusi, in zilele toride de vara, o expunere in soare direct, poate produce arsuri frunzelor, astfel ca se recomanda o usoara filtrare a luminii.

Umiditatea atmosferica, atat de necesara plantei inainte de perioada de inflorire, se poate obtine prin pulverizarea periodica a frunzelor cu apa la temperatura camerei.

Pentru o inflorire bogata si de durata, este recomandata aplicarea bilunara - intre martie si iunie - a unei doze slabe de ingrasamant pentru plante cu flori.

Tunderea anuala, la inceputul primaverii, a ramurilor crescute dezordonat, este utila pentru pastrarea aspectului compact al plantei.

Temperatura ideala pentru cultivare se situeaza intre 12 si 18 (max 20) grade Celsius. Dupa cum se poate observa, Ardisia nu iubeste deloc caldura

Iarna o dispunere intr-un spatiu racoros induce planta intr-un usor repaus, iar temperatura nu trebuie sa scada mai jos de 6-7 grade.

Inmultirea se realizeaza cel mai adesea prin seminte, fiind si cea mai usoara metoda.. Acestea se seamana primavara devreme, intr-un pamant usor si bine drenat. Germineaza rapid in conditii de umiditate si caldura ridicata.

O alta varianta de inmultire, rezervata pasionatilor cu experienta, o reprezinta butasirea ramurilor scurte. Procedeul este mai dificil, dureaza mai mult si se efectueaza cu succes doar primavara si la inceputul verii.

Indiferent de stadiul de vegetatie in care se afla - in plina inflorire sau cu ramurile ingreunate de fructe rosii - Ardisia crenata reprezinta o buna alegere pentru realizarea unui decor exotic deosebit, atat iarna cat si vara.

Gardenia
Gardenia - Gardenia jasminoides

Gardenia este un arbust cu frunzis persistent, stralucitor si cu flori parfumate. Desi are o crestere lenta (9-12 luni pana la prima inflorire) si o inflorire uneori, greu de realizat, gardenia este o floare mult cautata de amatorii de plante decorative.

GardenieGardenia este un arbust nu prea inalt, putand ajunge pana la 50-60 cm inaltime, planta avand o coroana cu o buna ramificare. Frunzele sunt sunt lanceolate, ascutite, relativ mici de culoare verde inchis starlucitor.

Florile la Gardenie, sunt mari, albe si foarte parfumate. Inradacinarea plantei este superficiala, iar radacinile sunt deosebit de sensibile la calitatile substratului de cultura.

Gardenia se remarca prin albul imaculat al florilor, precum si prin parfumul acestora care aminteste de cel al iasomiei.

Planta creste intens din din primavara pana in luna august, formarea mugurilor depinzand de o anumita dimensiune a lastarilor (sa aiba 6-7 noduri), precum si de starea lor fiziologica.

La Gardnie cresterea bobocilor este lenta si dureaza 45-50 de zile de la vizualizare si pana la inflorire. Gardenia are butonul floral foarte sensibil la conditiile mediului ambiental: se ofileste si cade la lumina slaba, exces de apa si schimbarea brusca de temperatura.

GardeniaVara, cand este cald (20-30 grade C), cresterea lastarilor este intensa si dezvoltarea bobocilor rapida. In cazul culturilor dirijate trecerea plantei printr-o perioada de temperatura mai scazuta (2-4 saptamani la 15 oC) favorizeaza inductia florala, dar dezvoltarea mai departe a bobocului floral este conditionata de temperaturile ridicate.

Gardenia se amplaseaza intotdeauna in locuri luminoase, dar fara soare direct, iar daca este posibil, vara se scoate afara intr-un loc semi-umbrit. Vara i se administreaza apa din abundenta si se pulverizeaza frecvent pe frunze, iar iarna se folosesc cantitati moderate.

Gardenia solicita umiditate relativ ridicata, dar nu suporta excesul de apa in pamant. Aerul uscat si cald determina caderea frunzelor si favorizeaza atacul cu acarieni.

Pentru gardenie, substratul de cultura trebuie sa fie poros, cu capacitate buna de retinere a apei si totodata sa se dreneze bine. Turba fibraosa, bine aerata, cu pH-ul usor acid(6) este componenta de baza.

Gardenia se poate inmulti prin butasirea clasica. Butasii de varfuri cu un mic calcai de pe lastarii formati in anul precedent dau cele mai bune rezultate la butasirea de primavara. Tratarea butasilor cu radistim favorizeaza prinderea si cresterea palntei in formare.

Inradacinarea se realizeaza pe substrat de turba in amestec cu perlit si temperatura de 22-24 grade C. La plantarea butasilor inradacinati in ghivece de 13-15 cm, se pun 3 plante.

Taierea de corectare a formei plantei se face aproape in fiecare primavara sau, eventual, dupa inflorirea maxima. Principalii daunatori pentru gardenie sunt acarienii si paduchele lanos.


Kalanchoe
Kalanchoe blossfeldiana este o planta de apartament foarte populara, fiind originara din Africa. Planta poate avea o inaltime de 20 – 40 cm, fiind suculenta, cu frunze carnoase, temperatura optima pentru dezvoltarea plantei fiind de de 20 C.

Kalancoe - Kalanchoe blossfeldianaKalancoe este o planta care suporta insuficienta sau chiar lipsa apei pe perioade lungi, excesul de apa in substratul de cultura favorizeaza aparitie bolilor.

Apa trebuie sa aiba un continut redus de saruri. Substratul trebuie sa fie poros, bine aerisit si drenat. Pentru a avea plante mai voluminoase, cu mai multe flori, este necesara ciupirea varfurilor.

Indepartarea primelor inflorecente care apar conduce la obtinerea de plante mai scunde cu 7–10 cm, cu mai multe flori, iar inflorirea este intarziata cu doar cateva zile. Dupa inflorire, planta se aseaza intr-un loc umbrit. Timp de o luna pamantul se mentine aproape uscat, dupa care se muta planta intr-un loc luminos si se reia udarea normala.

Florile la Kalancoe - Kalanchoe blossfeldiana se dezvolta in manunchiuri mari in varful unor pedunculi inalti si sunt mici, stelate, pe nuante de rosu, oranj, galben, violet. Perioada medie de plina inflorire este de 6 - 8 saptamani.

Inmultirea la Kalancoe se face prin butasi care se recolteaza de la plantele mama. Butasii se fac din varfurile lastarilor la lungimea de 5–7,5 cm cu doua perechi de frunze. Se pot face butasi si din frunze.

Butasii nu se planteaza imediat dupa fasonare, ei se lasa cateva zile pentru deshidratare, pana cand rana se cicatrizeaza si frunzele devin moi. Durata de inradacinare a butasilor este de 3 saptamani.

Transplantarea la Kalancoe se efectueaza in luna martie folosind un amestec compus dintr-o parte pamant bogat in humus, poros si doua parti pamant de frunze cu adaos de nisip pentru un bun drenaj.

Fertilizarea poate incepe la 2-3 saptamani de la plantarea plantei in ghiveci. Se recomanda ingrasaminte cu descompunere lenta. Microelementele esentiale pentru Kalanchoe sunt zincul, manganul, cuprul, borul.

Cactusii
Cactusii sunt plante cu tulpini suculente de forma cilindrica, globuloasa, ovoidala, ovala, turtita etc. Lungimea lor masoara de la cativa centimetri la 20-30 m, in locurile de origine.

Frunzele sunt transformate in spini (exceptie Peireskia). Pe suprafata tulpinii se afla numerosi muguri care la cactusi se numesc areole. Din areole iau nastere spinii, florile, ramificatiile laterale.

Florile sunt mari, la multe specii chiar uriase, de diferite forme, intens colorate si de durata scurta. Parfumul este prezent numai la cateva specii. Fructul este o baca ce contine numeroase seminte (la unele specii este comestibil).

Cactusii au crestere lenta. Perioada de inflorire este primavara si vara pentru majoritatea speciilor. Inflorirea este strans legata de ingrijirea acordata fiecarui tip de cactus.

Lumina intensa este absolut necesara pentru aceste plante. Ele trebuie plasate pe cat posibil la fereastra. Daca fereastra are expozitia sudica este cu atat mai bine. Aceleasi locuri insorite, dar racoroase si uscate, trebuie asigurate iarna. In acest sezon sunt suficiente temperaturi de 8-10°C ziua si 4-6°C noaptea.

Caldura putina corelata cu umiditatea redusa face ca planta sa treaca printr-o perioada de repaus care poate dura 4-5 luni. Nerespectarea repausului constituie cauza neinfloririi si dobandirii unui aspect necaracteristic, nefiresc.

Excesul de umezeala este foarte daunator, in special iarna, daca se asociaza cu temperatura scazuta. In lunile noiembrie-decembrie sunt suficiente 2-3 udari, in luna ianuarie nu se uda, udarea reluandu-se in februarie.

Cantitatea de apa si frecventa se cresc treptat, pe masura ce apar cresteri vegetative noi.

Vara, cactusii se trateaza ca orice planta. Incepand cu partea a doua a toamnei, pamantul se tine mai mult uscat decat umed, se da numai atata apa cat sa se previna zbarcirea.

Aerisirea camerei in care sunt asezati cactusii este obligatorie. Aerul statut este daunator plantelor.

Pamantul in care se cultiva cactusii trebuie sa lase apa sa se scurga bine si sa nu fie prea bogat in componente organice. De exemplu, un amestec alcatuit din pamant de telina sau de gradina, pamant de frunze, turba fibroasa si nisip, la care se adauga spartura de ghivece, poate fi foarte bun.

Cactusii se inmultesc in mod obisnuit prin seminte si butasi. Semanatul se poate face oricand, dar cel mai bine este primavara.

In acest scop se folosesc ladite sau ghivece nu prea inalte si bine dezinfectate.

De asemenea, dezinfectia pamantului si chiar a semintelor cu hipermanganat de potasiu nu trebuie omisa. La udare este bine sa se foloseasca apa de ploaie. Repicarea rasadurilor se face numai daca sunt prea dese.

Momentul optim este la aparitia primelor rozete de spini. Abia dupa circa 6-8 luni, plantele sunt trecute in ghivece foarte mici, de 4-6 cm in diametru.

Butasirea este mai simpla si rapida. Ea se executa primavara si vara (mai-iulie). Se fac butasi de varfuri sau fragmente de tulpina sau pur si simplu se desprind lastarii de la baza plantei sau de pe ramificatiile mai mari. Dupa taiere, butasii nu se planteaza imediat. Ei se tin cateva zile sau saptamani intr-un loc calduros, aerisit si umbrit, pentru ca ranile facute sa se cicatrizeze (sa formeze crusta).

Dupa aceea se planteaza la circa 2 cm adancime pe substratul de nisip ceva mai grosier sau in perlit. La aparitia primelor radacini se face trecerea in ghivece cu pamant.

O alta metoda de inmultire a cactusilor este altoirea folosita insa numai la speciile care au un sistem radicular foarte slab si o crestere extrem de lenta.

De asemenea, la cactusi se fac o serie de altoiri decorative, in care caz este vorba de combinatii executate strict in scop ornamental (de exemplu: Peireskia cu Zigocactus, Cereus cu Echinocactus etc).

Metodele de altoire sunt: in despicatura, in copulatie si prin alipire. Cel mai bun moment pentru altoire este vara.

Zephyranthes - Brandusa de camera
Cunoscuta si sub denumirea de crin fermecat, brandusa de camera este o planta provenita din sudul continentului american, avand frunze de culoare verde inchis, subtiri si lungi, care se dezvolta in jurul radacinii.

Radacina la Zephyranthesse prezinta ca un bulb sferic de cca 2 cm, care prin dezvoltare formeaza o tufa inalta de cca 20cm.

Florile acestei plante sunt colorate in functie de specie, in alb(cel mai adesea), roz, galben-mov si au o corola florala, asemanatoare unor mici lalele (dar ascutita la virf ), fiind asezate pe un mic tub sustinut in mijlocul micii tufe, pe pedunculi florali care depasesc lungimea frunzelor .

Zephyranthes necesita incaperi luminate, chiar si soare direct. Temperatura incaperii pe timp de iarna trebuie sa fie mai scazuta ( 18 – 20 gr.C. ) iar vara umiditatea din substrat trebuie sa fie ridicata.

Zephyranthes - Brandusa de cameraPlanta este verde tot timpul anului, dar in perioada de dezvoltare, primavara–vara, Zephyranthes se uda des, iar pentru o inflorire bogata, la sfarsitul verii si chiar toamna este necesara o perioada de mic repaus, timp in care planta se uda mai rar.

La Zephyranthes substratul din ghivece trebuie sa fie format dintr-un amestec de turba, mranita, pamant de telina si nisip.

Zephyranthes se inmulteste prin separarea bulbilor nou dezvoltati in timpul perioadei de crestere a plantei si plantarea lor in alte vase.


Crassula
CRASSULA - este o planta destinata in special apartamentelor, avand fie un aspect de pomisor (o tulpina inalta cu ramificatii), fie aspect de tufa.

Frunzele de Crassula sunt carnoase de o culoare verde inchis, uneori bordate in nuante de rosu, rotunde, putin alungite grupate tip ciorchine.

CrassulaInflorirea plantei se produce in special in perioada septembrie-martie, iar florile, in functie de specie , pot avea diverse forme : stea, ciorchine sau spic.

Crassula se adapteaza foarte usor la medii variate de temperatura, vara necesitand apa destul de rar (de 2 ori/luna ), dar din abundenta. Este important sa evitam stropirea frunzelor cu apa atunci cand este foarte cald, pentru ca acestea putrezesc. Iarna trebuie oprita udarea, iar temperatura trebuie sa fie redusa.

Se obtine o inflorire timpurie a plantei daca planta se mentine la o temperatura in jur de 15 gr. C

Transplantarea se face la 1-2 ani, primavara , mai ales atunci cand radacinile au ocupat ghiveciul. Substratul preferat de Crassula este format dintr-un amestec de pamant de gradina si nisip, in parti egale.

Crassula se inmulteste, pe toata perioada anului, prin butasi de tulpina sau butasi de frunze pusi in apa pana fac radacini sau direct in substratul adecvat.


CRINUL VERDE - Clorophytum sau Voalul Miresei

Frunzele subtiri au o culoare verde sau verde cu dungi galbene pe margine. Pe lastarii lungi ai crinului verde, care cresc din tufa, apar mici flori albe, din care se formeaza mici Clorophytum - Crinul Verdeplante(stoloni) asemanatoare plantei din care au crescut, cu mici radacini care dau, atunci cand este suspendata, un aspect de planta decorativa.

Planta nu este pretentioasa, se adapteaza usor la umbra si lumina, dar se simte bine intr-un loc luminat cu temperaturi moderate, unde dungile frunzelor devin mai proieminente.

Nu suporta iarna temperaturi sub 6 grade C. Vara, Clorophytum se poate tine afara ,dar planta trebuie ferita de razele puternice de soare.

Clorophytum necesita udare, atat incat pamantul sa fie usor umezit.

Transplantarea plantei se face anual, primavara.

Substratul folosit pentru Clorophytum, trebuie sa dreneze bine apa si sa fie un amestec din mranita, pamant de gradina si nisip.

Clorophytum se inmulteste prin separarea tufelor mature sau prin stolonii ce prezinta radacini mai dezvoltate.

AUCUBA - Aucuba japonica
Aucuba este o planta arbustiva, bine ramificata, cu frunze deosebit de frumoase.
Frunzele ovale sau eliptice, cu marginea intreaga sau dintata, sunt colorate verde intens patat cu galben.
Este o planta foarte putin pretentioasa, simtindu-se excelent in spatii racoroase (iarna: 4-6°C), culoare, scari, holuri, care, in general, sunt mai putin luminoase.
Vara este bine sa fie ferita de soarele direct.
Inmultirea se realizeaza usor prin butasi de lastari.

IEDERA - Hedera helix, H. canariensis
Iedera are lastarii lemnificati, subtiri si lungi, care pot fi lasati sa atarne sau dimpotriva, se dirijeaza pe diferite suporturi de care fie se fixeaza cu ajutorul radacinilor din dreptul nodurilor, fie se paliseaza.
Frunzele sunt decorative prin forma, marime, culoare.
Iedera, in vegetatie permanenta, se simte bine in camere mai racoroase (10-12X iarna).
Plantei ii place umbra pe perioada verii, insa iarna este bine sa dispuna de mai multa lumina, mai ales daca are frunzele patate cu alb sau galben.
Necesita apa multa vara si mai putina iama, fara sa se lase pamantul sa se usuce complet. Se recomanda pulverizarea frecventa a plantelor cu apa.
Substratul poate fi un pamant de gradina la care se adauga pamant de frunze si nisip.
Aplicarea ingrasamintelor minerale (0,2% concentratia solutiei) se face vara de doua ori pe luna.
Transplantarea se executa numai atunci cand radacinile impanzesc bine pamantul din ghiveci.
Ciupirea varfurilor si chiar taierea mai severa conduc la o lastarire bogata.
Plantele de iedera se produc usor din butasi de varfuri si tronsoane de lastari, lungi de 3-6 cm, care se inradacineaza direct in ghivece cu pamant sau in pahare cu apa.
Fara umiditate suficienta plantele suporta greu mediul din apartamentele calduroase si pot fi atacate de catre paianjenul rosu.

YUCCA - Yucca elephantipes
Yucca poate avea un trunchi bine reprezentat sau sa posede numai o rozeta de frunze la nivelul suprafetei pamantului din ghiveci. O forma sau alta se obtine prin inmultirea vegetativa diferita.

Necesita multa lumina si iubeste locurile calde si insorite. Frunzele de la baza isi pierd culoarea daca lumina nu este suficienta si se planta se poate usca daca udarile sunt prea abundente.
Iarna prefera camerele racoroase in care temperatura sa nu scada totusi sub 10?C.

Yucca nu cere ingrijiri speciale si se acomodeaza in locurile cele mai diferite. Se uda abundent, dar se asteapta ca intre udari substratul sa se usuce.
Toamna si iarna se uda rar. Vara se ingrasa cu solutii minerale, in dilutie de 0,1%, la interval de 15 zile.

Yucca se inmulteste prin butasi de rozete de frunze sau de fragmente de trunchi care se taie la lungimi diferite, in functie de inaltimea tulpinii care se doreste.
Dupa inradacinare, intr-un vas se pun mai multi butasi inradacinati de lungimi diferite, pentru a crea impresia unei plante cu multi lastari.
Cand frunzele plantei sunt atinse de mucegaiul gri (ciperca Botrytis) se indeparteaza acele frunze si se trateaza planta cu un fungicid.
Petele de praf albicios provocate de cosenila fainoasa si solzii bruni ai cosenilei brune se trateaza cu un tampon de vata imbibat in alcool denaturat sau cu insecticide specifice.

Alte varietati ale plantei sunt:
Yucca aloifolia are frunze verde-inchis rigide, marginile fin dintate, dispuse in forma de rozeta. Inflorescentele sunt formate din grupuri dese de flori alb-galbui.
Yucca gloriosa - arbust vertical cu tulpini solide si frunze lanceolate, lungi de circa 60 cm. Florile se desfac la inceputul toamnei, formand ciorchini verticali.
Yucca filamentosa - se poate planta in gradina si rezista la geruri.

SANSEVIERA - Sansevieria trifasciata
Sanseviera, mult raspandita la noi in tara, formeaza o tufa de frunze plate, ca niste sabii, colorate verde-oliv si zebrate transversal de pete alb-argintii.
Prezinta o varietate foarte frumoasa: Laurentii, la care frunza are o bordura lata de culoare galbena.
Sanseviera suporta bine climatul camerelor obisnuite in care aerul este relativ uscat. Se simte bine la caldura, dar suporta si conditiile mai racoroase cu observatia sa nu fie udata prea mult.

Substratul trebuie sa fie ceva mai greu (pamant de gradina + pamant de frunze si nisip).
Ingrijirea plantei este foarte simpla. Se uda putin, se pulverizeaza cu prudenta si destul de rar. Vara se pot aplica 3-4 fertilizari cu solutii minerale in concentratie de 0,2%.
Inmultirea se face prin butasi de fragmente de frunzei (5-7 cm lungime) si despartirea drajonilor.
Este bine sa se stie ca varietatea Laurentii nu-si pastreaza bordura galbena la inmultirea prin butasi.


CYPERUS - Cyperus alternifolius
Planta este alcatuita din numerosi lastari asemanatori unor umbrele datorita faptului ca isi poarta frunzele in varf in pozitie radiara precum spitele.
Florile plasate in centrul buchetului de frunze sunt verzi-brunii, lipsite de interes ornamental. Cyperus se simte bine in camere calduroase, cu umiditate atmosferica mai ridicata.
Ii place sa fie permanent umed (in farfuria de scurgere se lasa sa stagneze apa in care baza ghiveciului sa stea 2-3 cm scufundata), aerul proaspat si lumina multa fara soare direct.
Ingrijirea plantei consta in udarea aproape zilnic, fertilizarea de doua ori pe luna in timpul verii, transplantarea intr-un pamant proaspat in fiecare primavara.
Se inmulteste foarte usor prin butasi de rozete de frunze care se lasa sa pluteasca in vase cu apa. In cateva saptamani apar radacinile si apoi lastarii noi.
Planta poate fi multiplicata si prin divizarea tufei.

Leandrul
Cultura in ghivece practicata la noi nu ofera posibilitatea unei dezvoltari normale, asa cum de altfel se intampla cu multe plante decorative ce nu pot fi adaptate la clima temperata. Dar avand in vedere cerintele relativ modeste si decorul pe care-l ofera pe o durata mare, leandrul ar trebui sa fie in centrul atentiei celor care vor sa-si creeze in timpul verii un mic paradis exotic pe terase, balcoane sau in gradini mici.

Inmultirea leandrului o puteti face destul de usor, prin despartirea tufelor mature sau prin butasi de tulpini sau varfuri. Butasii detasati prin taiere cu o foarfeca sau un cutit bine ascutit, ii pregatiti (ii fasonati) in vederea plantarii in felul urmator:

Taierea (sectionarea) la baza o faceti cu 1-3 mm sub un nod al lastarului, intr-o portiune care are o consistenta nu prea ierboasa, ci mai degraba semilemnificata. Baza butasului o veti curata de frunze, iar daca sunt prea rnari, cele ramase Ie puteti sectiona la jumatate cu o foarfeca. Lungimea optima a unui butas este intre 10-20 cm, dar uneori este permis sa Ie lasati si mai mari. Daca este cazul veti face si o sectionare in partea de sus a butasului, de preferat intre doua noduri.
Uneori, dintr-un lastar mai lung pot rezulta mai multi butasi si trebuie sa fiti atenti la ordinea sectionarii pentru a avea intotdeauna baza lor in prim-plan.
0 atentie mare trebuie de asemenea sa existe la efectuarea acestor lucrari deoarece seva leandrului contine substante toxice ce pot produce iritatii in contact cu organele mai sensibile (nas, gura, ochi). 0 spalare repetata cu sapun dupa executarea operatiunilor de taiere va elimina orice neplacere.

Dupa fasonare, veti lasa butasii cateva minute pentru o sumara zvantare a sectiunilor, dupa care ii veti pune la prins in doua moduri: in vase cu apa in care butasii sa fie scufundati cel mult jumatate din lungimea lor sau ii plantati in substrat de pamant usor cu adaos de nisip si cu o presare manuala a bazei, suficienta pentru o buna aderenta la sol.
Sutarea o puteti face aproape in orice anotimp (chiar si iama) daca exista conditii de tem- peratura constanta de 16-20 grade Celsius.
Uneori e preferabil sa faceti acest lucru cu ocazia taierilor de intretinere ale arbustilor, din dorinta de a nu arunca lastarii rezultati, dar cei prea erbosi (cruzi) nu au sanse reale. In timpul iemii, inradacinarea este mai comoda in apa, vara amplasati butasii la umbra, iar cei plantati in substrat ii veti proteja pentru evitarea deshidratarii cu folie sau sticle de plastic fara dop.

Cultura tinerelor plante rezultate o veti face de obicei in vase cu un volum mic, incepand de la cele de dimensiunea unui paharel de plastic, iar apoi periodic, in functie de dezvoltarea plantelor, veti face transferul gradual in ghivece mai mari. Veti modifica pe parcurs amestecul de pamant de cultura trecand de la pamantul usor si nisipos, la un pamant cu un continut mai ridicat in saruri minerale.
Un amestec optim care confera plantei o dezvoltare echilibrata poate fi compus din: 2-3 parti de pamant lut-argilos, 1 parte mranita, 1 parte pamant de frunza sau turba si 1 parte nisip mai grosier.

Fiscus
Plantele sunt robuste, ajungand la maturitate pana la 3 m inaltime, in conditii de cultura in ghiveci.
Trunchiul se lemnifica odata cu varsta, iar ramurile sunt garnisite cu frunze de diferite forme si marimi.

Ficus elastica (Ficus de cauciuc)
este specia cea mai cunoscuta la noi si folosita de mult timp in apartamente, fara conditii speciale de climatizare.
Ficus elastica Plantele au o crestere destul de rapida, dar o capacitate de ramificare slaba si intarziata.

Abia spre batranete planta lastareste mai bine. Necesita taieri pentru obtinerea unei coroane bogate.
Frunzele sunt groase, au o consistenta pieloasa si o forma ovala, prevazuta la capat cu un varf mic ascutit. Culoarea de baza este verde-inchis stralucitor. La deschidere, frunzele sunt protejate de o membrana rosie sau roz. Seva plantelor contine un latex (suc laptos) consistent, dar nu toxic.

Se pot remarca unele varietati si soiuri in cadrul acestei specii:

Decora-Black – cu frunze late de culoare verde-inchis, aproape negru; Decora Rubra – cu frunze, de asemenea, foarte late, avand un colorit roscat; Schryveriana - cu frunze marmorate, cu diferite nuante de verde; Tricolor - are frunzele cu marginea alb-crem; Decora-Belga si Doescheri - au frunzele verzi marmorate, cu galben-crem; La France - are frunze mai mici, de culoare verde si incretite la varf; Robusta – cu frunzele verzi, cele mai mari.

Ficus lyrata (Ficus lira)
- creste viguros, dar ramifica, de asemenea, slab si tarziu. Frunzele caracteristice sunt mari de pana la 40 cm lungime, cu o forma ce sugereaza o lira sau o chitara. Sunt impresionante si prin suprafetele gofrate cu margini ondulate, de un verde inchis stralucitor. Au o prindere foarte stransa la baza, infasurand putin ramurile.

Ficus bengalensis
- are frunze ceva mai mici, cu partea dorsala nuantata in maroniu si cu perisori desi si marunti. Isi transmite ereditar capacitatea de a emite radacini aeriene.
Ficus benjamina (Ficus plangator)
– creste mai rapid, cu multe ramificatii flexibile ce se arcuiesc pe parcurs si sunt bogat gamisite cu frunze mici,asemanatoare cu cele de mesteacan. Desi se fac robuste, plantele sunt delicate si atragatoare, lipsite de sobrietatea celorlalte specii. Frunzele sunt colorate intens in verde sau verde-galbui, pestrite, cu alb-crem sau cu auriu si acoperite cu un strat cerat.Adesea, ramurile bogate plecate de jos dau aspect de tufis.


FILODENDRON - Philodendron scandens
Speciile de Philodendron prezinta tulpini lungi, sinuoase, cu crestere taratoare sau agatatoare.
Frunzele au marimi si forme foarte diferite. in general tulpina nu ramifica.
Filodendronul este planta pentru camere calde si cu umiditate atmosferica mai ridicata. Ii place lumina, dar fara soare direct. Tolereaza bine si semiumbra.
Solicita apa multa atat in substrat cat si in atmosfera. Substratul trebuie sa fie poros si bogat in materii organice.
Tutorarea si palisarea sunt necesare pentru sustinerea tulpinilor.
Fertilizarea se aplica de 2-3 ori pe luna, numai vara.
Transplantarea se executa la 3-4 ani, dar in fiecare primavara se inlocuieste pamantul de la suprafata.
Atmosfera rece si excesul de apa determina inmuierea si caderea frunzelor.
Inmultirea este usoara prin butasi de fragmente de tulpina sau prin marcotaj.

DRACENA - Dracaena marginata, D. fragrans, D. deremensis
Dracenele sunt plante des intalnite in apartamentele iubitorilor de plante exotice si care amintesc de aspectul unui palmier prin tulpina lor rugoasa, ca un adevarat trunchi ce-si pastreaza un smoc de frunze in varf.

Frunzele insa sunt simple (palmierii au frunze compuse), lungi si inguste, asemenea unor panglici, la multe specii sunt arcuite foarte frumos.
Frunzele de Dracena pot fi in intregime verzi, dar deosebit de apreciate sunt varietatile la care frunzele sunt marcate de dungi galbene, albe, rosietice pe marginea sau in interiorul suprafetei foliare.

Aceste plante tolereaza destul de bine conditiile obisnuite din camera, neavand pretentii mari legate de lumina. Dracena tolereaza spatiile umbrite in care alte specii nu s-ar putea dezvolta.
Expozitiile estice si vestice sunt cele mai bune.
Temperatura minima ce trebuie asigurata iarna este de 10-12°C.
Se uda regulat fara sa se lase multa vreme pamantul uscat. Apreciaza foarte mult, prin frumusetea frunzisului, umiditatea atmosferica mai ridicata.
Substratul in care se cultiva Dracena poate fi un pamant de gradina cu adaos de turba fibroasa sau pamant de frunze. Un sol greu, argilos, care nu permite scurgerea apei, va creea rapid conditiile aparitiei mucegaiurilor.

Transplantarea este necesara la 2-3 ani si se face primavara.
Fertilizarea se executa numai vara de doua ori pe luna.

Este bine sa se stie ca aerul uscat provoaca brunificarea varfurilor frunzelor.
Dracena se inmulteste prin butasi de varf, de tronsoane ale tulpinii si prin marcotaj aerian.
Speciile de Dracaena cele mai raspandite ca plante ornamentale in locuinte sunt: Dracaena fragrans, Dracaena marginata, Dracaena deremensis, Dracaena godseffiana, Dracaena reflexa.


SYNGONIUM - Syngonium podophyllum
Syngonium este o planta tropicala, agatatoare cu o tulpina ce poate ajunge pana la 1.5-2 metri. Aspectul plantei este de liana a carei tulpina poate fi dirijat ca agatatoare sau pendenta.
Frunzele tinere sunt intregi si de forma sagitata, iar pe masura ce se maturizeaza se divizeaza in 3-5 lobi distincti. Ele sunt lung petiolate si cu nervatiune de culoare mai deschisa.
Syngonium tinde sa-si piarda frunzele bazale pe masura imbatranirii lor.
Se simte bine in camerele calde si la semiumbra.
Pamantul trebuie pastrat permanent reavan, dar fara exces, trebuie sa contina multa turba sau pamant de frunze.
Necesita pulverizarea cu apa in mod frecvent.
Transplantarea in pamant proaspat poate fi facuta in fiecare primavara.
Plantele tinere se ciupesc pentru stimul larea lastaririi, iar cele mature se taie pentru eliminarea partilor degarnisite de frunze.
Syngonium se inmulteste prin butasi de tulpina.


SEFLERA - Schefflera actinophylla
Seflera este cunoscuta si cu numele de "arborele umbrela" datorita frunzelor pal-mat compuse din 5-10 foliole, foarte lungi (20-30 cm), asezate in pozitie orizontala, sugerand imaginea unei umbrele.
Seflera isi mentine frunzisul foarte frumos si in locurile mai intunecoase. Planta nu tolereaza actiunea directa a razelor solare. Se simte bine la caldura moderata.
Vara se uda mult, iarna putin. Substratul poate fi un pamant oarecare cu conditia sa se mentina reavan, fara exces de umezeala.
Transplantarea se aplica la 2-3 ani. Fertilizarea nu este necesara, deoarece planta are tendinta sa creasca prea repede si sa capete aspectul usor etiolat.
Soiurile cu frunzele patate cu alb-crem au nevoie de lumina mai multa.
Inmultirea se realizeaza usor prin butasi usor lemnificati facuti vara.

CROTON - Codiaeum variegatum, C. angustifolium
Este o planta arbustiva cu frunzisul deosebit de atractiv prin forma si colorit, pe nuante de rosu, verde, galben. Florile mici, asezate in ciorchini, nu prezinta interes decorativ.
Planta pretinde camere calduroase (18-25°C) si cu umiditate relativa ridicata. Scaderea brusca a temperaturii provoaca, defolierea plantei.
Este exigenta la lumina, acest factor fiind responsabil de frumoasa colorare a frunzelor.
Pamantul trebuie sa fie humos si cu o buna permeabilitate.
Pulverizarea plantelor cu apa este obligatorie, chiar de mai multe ori pe zi, in perioada de vara. Ea se face si iarna, in cazul camerelor cu aerul foarte uscat.
La 2-3 ani este necesara transplantarea, care se face primavara, folosindu-se un pamant bogat in turba.
De asemenea, tot primavara, pot fi aplicate taieri pentru eliminarea ramificatiilor degamisite de frunze si corectarea formei plantei, in lunile de vara se administreaza ingrasaminte minerale sau organice in 5-6 etape.
Planta trebuie ferita pe cat posibil de excesul de umezeala, curentul de aer si socul de frig.
Se inmulteste prin butasi si marcotaj aerian.

ARAUCARIA - Araucaria excelsa
Planta este cunoscuta si cu numele de pin de camera. Ramurile sunt asezate foarte regulat in etaje suprapuse pe un trunchi perfect vertical.
Frunzisul foarte atragator este alcatuit din numeroase frunze aciforme, fine, tepoase, necurbate, de culoare verde deschis. Cresterea este lenta.
Araucaria se simte bine in spatii racoroase si luminoase, in special iarna. Tolereaza semiumbra si suporta mai greu soarele direct. In general, este o planta rezistenta la conditiile din camera.
Substratul trebuie sa fie poros si sa lase sa se scurga rapid apa data la udare. Turba fibroasa, pamantul de frunze, acele de brad nu vor lipsi din componenta amestecului de pamanturi.
Ingrijirea plantei consta in udarea cu regularitate, pulverizarea frunzisului cu apa. Se recomanda transplantarea la 3-4 ani o data, inlocuirea pamantului de la suprafata in fiecare primavara, rotirea plantei din cand in cand pentru ca ramificatiile sa se dezvolte uniform.
Inmultirea este dificila si greu de realizat de catre amatori.

Iasomie de camera - stelute albe parfumate
Denumire stiintifica: Jasminum polyanthum
Denumiri comune: Iasomia de camera
Familie: Oleaceae
Origine: Estul si Sud-Estul Chinei, Himalaya

Aspect si prezentare: Jasminum polyanthum, denumita in limbaj popular Iasomia de camera, este una din cele peste 150 de specii de Jasmin ce se cunosc pana in prezent. Are crestere desirata, tip liana, fapt ce impune de cele mai multe ori folosirea unor tutori. Poate atinge 1-1,5 m inaltime, dar daca este dirijata pe suporti circulari de sarma, poate fi mentinuta la dimensiuni reduse. Frunzele imparipenat-compuse, de culoare verde intens, sunt mici, oval alungite si ascutite la varf, iar florile, tot mici, albe si stelate, au cinci petale si raspandesc un parfum foarte puternic.

Conditii de ingrijire/cultivare
Jasminum polyanthum se acomodeaza extrem de usor la conditiile de ingrijire din apartamente, bucurandu-ne rapid cu florile sale delicate si foarte parfumate.

Ca majoritatea plantelor florifere si Iasomia de camera necesita multa lumina pentru a putea produce flori. Asezati ghiveciul langa o fereastra cu iluminare buna, care sa primeasca 3-4 ore de soare dimineata. Daca ferestrele dumneavoastra sunt orientate catre Sud sau Vest, departati-o de fereastra sau protejati-o cu o perdea de arsita soarelui de vara.

Nu are nevoie de caldura deosebita pentru a inflori, dar tolereaza mai bine caldura excesiva decat frigul puternic. Daca vara e bine sa o scoateti in gradina sau pe terasa, pentru a se bucura de o ventilatie buna, iarna insa va trebui sa o aduceti ln interior, caci temperaturile sub zero grade distrug planta. Ideal ar fi sa o puteti ierna intr-o sera rece, cu 14-15 grade Celsius, si lumina din belsug.

In perioada de repaus, lasati pamantul sa se usuce bine intre doua udari, vara insa, mentineti solul usor umed. Daca temperaturile depasesc 24 grade, puteti sa o udati la fiecare 2 zile.
Conteaza foarte mult si ce fel de substrat de cultura folositi. Un pamant bogat de gradina, in amestec cu compost sau mranita, cu un pH mediu de 6�6,5, va asigura o calitate sporita a infloririi si un frunzis verde, dens si sanatos.

Plantele pozitionate vara pe terase sau balcoane aerisite, va scutesc de ingrijiri suplimentare, insa exemplarele de interior va vor solicita atentia, mai ales in privinta umiditatii atmosferice, de care au mare nevoie. Cand temperaturile trec de 24 grade Celsius, pulverizarea frunzisului devine o cerinta absolut necesara, ignorarea acestei indatoriri, marind riscul invadarii cu acarieni.

Un ingrasamant lichid pentru pentru plante cu flori, administrat in apa de udare, la interval de 10-14 zile, din aprilie pana in septembrie, va va rasplati cu o planta frumoasa, sanatoasa si cu multe flori, la timpul potrivit.
Inflorirea este deosebita atat prin numarul florilor ce pot apare pe o singura planta dar mai ales prin parfumul deosebit de puternic si de placut pe care aceste flori il degaja.

Plantele obtinute din lastari pot inflori dupa 6-8 luni de la inradacinare. Exemplarele obtinute din seminte au nevoie de cca 12-16 luni pana la inflorire. De regula plantele mature, infloresc cateva luni bune, primele buchetele de flori aparand pe la mijlocul primaverii.

Se inmulteste prin seminte, lastari si mai rar, prin divizarea tufelor.
Procedeul cel mai convenabil, si desigur cel mai folosit, este butasirea lastarilor. Se pot alege varfuri de ramuri sau tronsoane cu minim 3 noduri, din care primul se va pozitiona la 2 cm in substrat de turba sau pamant de gradina cu nisip. Se vor asigura conditii de temperatura ridicata si umiditate constanta. Inradacinarea este lenta dar plantele astfel obtinute sunt viguroase si florifere.

Trucuri si sfaturi speciale: Daca vreti sa mentineti planta la dimensiuni reduse, tundeti lastari crescuti dezordonati. Ii puteti da chiar un aspect de tufa, dar in acest caz va trebui sa reintineriti tufa la fiecare 2-3 ani. Taiati lastarii imediat dupa inflorire, pentru ca planta sa aiba timp sa produca altii vigurosi pana catre urmatorul sezon.

Uscaciunea excesiva a aerului predispune Iasomia la invazia acarienilor. Aplicati tratament imediat, prin pulverizare cu solutie de Nissorun sau Talstar.

Inchei prezentarea de azi cu frumoasa mea floare, care pana astazi era anonima pentru mine!

Rhoeo spathacea - sabiuta purpurie
Denumire stiintifica: Rhoeo spathacea (sinonim cu Rhoeo discolor si Tradescantia spathacea)
Denumiri comune: Planta stridie, Moise pe Arca
Familie: Commelinaceae
Origine: Mexic, Florida, Indiile de Vest
Aspect si prezentare: planta perena, cu aspect de tufa compacta, densa, cu tulpina scurta, este extrem de populara si usor de intretinut. Decoreaza prin frunzele lungi de 20-30 cm, groase, liniare, usor ascutite la varf, asemeni unor cureluse late, ce sunt dispuse in rozete dense. Interesant la aceasta planta este faptul ca frunzele au pe verso o culoare purpurie, ce contrasteaza puternic cu verdele lucios de pe partea superioara.

Conditii de ingrijire/cultivare: Se dezvolta foarte bine in conditii de apartament, fiind foarte usor de ingrijit.

Spatiile cu lumina vie, puternica sunt de preferat pentru aceasta planta in detrimentul celor aflate in penumbra. Cateva ore de soare dimineata vor asigura un frunzis bogat, stufos, cu culori intense. Totusi vara nu trebuie lasata in bataia directa a soarelui, caci frunzele se vor arde.

Nu ridica pretentii in privinta temperaturii, suportand la fel de bine 14 cat si 24 de grade Celsius. Iarna, intre 10 si 14 grade Celsius planta stagneaza din crestere, iar sub limita inferioara, moare.

Este o planta setoasa, vara avand nevoie de o udare la fiecare 2-3 zile. Toamna necesarul de apa scade si udarile se raresc pana la un interval de 6-7 zile iar iarna pamantul se va mentine aproape uscat.

Ii place umiditatea atmosferica, dar rezista bine si in aerul uscat din apartamente. La peste 20 de grade Celsius, e bine sa-i stropiti frunzele cu apa, asigurandu-i o pulverizare la fiecare 2 zile.

Pozitionarea intr-un spatiu cu umiditate ridicata - in bucatarie sau in baie - va scuteste de acest efort.

Agreeaza, in general, orice tip de substrat, singura conditie de care trebuie sa tineti cont este nivelul ridicat de drenare, planta netolerand excesul de apa la radacini si implicit solurile compacte. Un pamant pentru plante din comert, imbogatit cu turba si perlit este mai mult decat suficient.

Nu necesita fertilizare dar administrarea unei doze slabe de ingrasamant pentru plante verzi, la fiecare 12-14 zile in perioada de crestere vegetativa, va mentine sanatatea si vigoarea plantei.

Inflorirea este nesemnificativa si daca planta beneficiaza de caldura si lumina, poate produce, pe tot parcursul anului, mici floricele albe sau roz, cu 3 petale. Acestea apar pe tulpina, la subtioara frunzelor, in niste mici causuri presate, asemeni unor buzunarase.

Inmultirea se realizeaza din butasi de varf sau prin separarea puilor care apar in ghiveci, la baza plantei. Acestia se pot prinde la fel de usor in apa ca si in substrat de turba cu perlit.

Trucuri si sfaturi speciale: Asigurati-i lumina si udare periodica si va veti bucura de un frunzis purpuriu deosebit.

a 2,3 am si eu .......

si euuu...am multe dintre cele enumerate de tine bubu , foarte interesant topikul !!! mias dori un ficus , imi place tare mult !

Urzicuta

Pentru cei care iubesc plantele, dar care nu au prea mult timp la dispozitie sa il dedice ingrijirii lor, dar care totusi isi doresc câteva flori la fereastra locuintei, este recomandata cumpararea unei urzicute.

Originara din insula Java (arhipeleagul indonezian), urzicuta, pe numele ei stiintific Coleus, cu numeroase varietati si soiuri cultivate atât in ghivece, cât si in gradina, este una dintre cele mai fermecatoare plante. Prin coloritul viu si variat al frunzelor, urzicuta inveseleste orice incapere, fiind declarata de specialisti o adevarata opera de arta a naturii. Culorile sofisticate ale plantei, cu nuante de verde, galben, rosu, purpuriu inchis spre negru si brun se imbina in imagini fanteziste, intr-o armonie cromatica cum numai natura poate crea. Chiar si forma frunzelor este cu totul aparte. Acestea sunt ovale, sub forma de inima sau mici romburi cu marginile dintate sau ondulate. Suprafata lor este acoperita cu perisori desi, moi si foarte mici, incât par lucrate dintr-o catifea fina.


Cum se ingrijeste

Urzicuta este o planta putin pretentioasa, care rezista bine iarna si in incaperi mai reci, in care temperatura nu coboara sub 13 grade Celsius. Este in schimb o mare iubitoare de lumina, razele soarelui desenându-i arabescul de culori pe frunze. Tinuta la umbra, frunzele plantei isi pierd culoarea, devenind verzi. Se uda moderat, atât cât sa nu se usuce pamântul la suprafata ghiveciului, deoarece in exces de apa tulpina poate putrezi. In vârful ramurilor apar flori mici, albe, albastre sau violet, grupate sub forma de spic, care insa nu sunt nici pe departe la fel de frumoase ca frunzele. Primavara, când pericolul brumelor a trecut, urzicuta se poate planta si in gradina, alcatuind borduri, mozaicuri sau tufe izolate. De un efect deosebit sunt urzicutele plantate in grupuri mici, compacte, pe un gazon bine intretinut, unde ies in evidenta prin coloritul viu al frunzelor. Si tot primavara, inainte de a fi plantata definitiv in gradina, urzicuta trebuie obisnuita treptat cu temperaturile mai scazute de afara.

Distanta de plantare a urzicutei este de 10-12 cm. Iar pentru ca lastarii sa-i dea mai des si pentru a se mentine la aceeasi inaltime, urzicutele se tund la aproximativ trei luni. In grupuri izolate se planteza la distante mai mari, de aproximativ 30 cm.

eu o am pe ultima ... e super faina si creste repede ..se prinde f usor !

mi-a cumparat logodnicul meu sapt asta un pliculet cu seminte de urzicuta, o sa cumpar un ghiveci si sa plantez sa vad daca o sa iasa ceva!
am 3 fire de muscata iesite tot dintr-un pliculet de seminte, insa inca nu mi au inflorit! trebuie sa implineasca 1 an, sa mai imbatranesca!

ai cumva pliculetul ,?/ sal pozezi sa vad si eu cum arata ...si eu vreau sami iau!

la mine ultimul tip de urzica nu-i place...mi-am adus de nenumarate ori de la maicamea si tot timpul imi mureau,se uscau toate frunzele si picau

si eu am multe flori dintre care le-a pus bubu aici...urechea de elefant,,crin verde,ficus si filodendron...mai am inca trandafir japonez am avut si muscate dar mi-au murit...

si eu mias dori un ficus , imi p[lace mult !

va asteptam cu poze daca aveti plante la care nu le stiti denumirea sau cum se ingrijeste ea !

am citit cu atentie tot,ma interesa in special gardenia pe care am primit-o recent.

si eu am ficusul , lam primit de la o prietena si mi sa prins !