CONCURS NR 1(OMIDA MANCACIOASA)!

Analis e tare incantata cand ii citesc si e curioasa si ma intreaba de ce asa ...de ce face asa ...?

fetelor , mai asteptam raspunsuri de la voi pana pe 9 mai ! haideti!

Incepand cu varsta de 6 luni, copiii incep sa fie interesati de diferite obiecte pe care le privesc insistent, le ating si se joaca cu ele.

Astfel de obiecte pot fi si cartile, pe care micutii le apreciaza foarte tare mai ales daca parintii sau bunicii le cultiva acest interes. Cercetatorii americani au descoperit ca inca de la nastere creierul uman isi dezvolta abilitatea de a procesa sunetele, asa ca are nevoie de o serie de stimuli. De aceea pentru un copil este vital sa i se vorbeasca inca de timpuriu.

Nu exista o modalitate mai buna de a imbogati cunostintele, limbajul si imaginatia copilului decat aceea de a-i spune povesti. Chiar si cea mai scurta poveste despre ursuletul lui il poate incuraja sa vorbeasca el insusi, in limbajul lui, despre jucaria preferata. Atat sunetul vocii parintilor, cat si ritmul povestirii creeaza o atmosfera placuta si relaxanta pentru copil.

Cititi impreuna cu cei mici aceleasi carti de mai multe ori, caci repetitia este mama invataturii. Cititi tare si clar, aratandu-le copiilor pozele si lasandu-i pe acestia sa analizeze atat vocea dumneavoastra, cat si imaginile cartii, recomanda frecvent cercetatorii.

Cu timpul, copilul va astepta cu nerabdare ora de citit. Avand mereu carti in preajma, el se va obisnui cu forma si continutul lor, acestea nu vor fi un mister. Acest fapt il va incuraja sa-si aleaga mai tarziu singur cartile pe care va dori sa i le cititi. In jurul varstei de 2 ani, copilul incepe sa puna intrebari si sa identifice obiecte.

Pentru a sprijini acest interes, parintii vor folosi cartile nu doar pentru a citi, ci si pentru a-l incuraja pe copil sa inventeze el propriile sale povesti. Pentru a-i stimula, copiii vor fi intrebati despre pozele cartilor preferate si chiar vor fi pusi sa povesteasca actiunea cartii. Dintr-o data, pentru cel mic, cartea nu mai este doar un obiect cu poze si scris marunt, ci este o lume vie, cu actiuni si personaje.

Totusi, un lucru este clar, puterea de concentrare a unui copil este mult mai mica decat cea a unui adult, asa ca parintii nu trebuie sa fie mirati daca micutul pare interesat la inceput, dar se plictiseste dupa cateva minute. Este normal si ultimul lucru pe care trebuie sa-l faca adultii este sa-l forteze pe copil. Copiilor nu le place sa fie obligati, asa ca ar fi mai potrivit sa fie stimulat si sa primeasca diverse recompense, decat intreaga actiune sa fie transformata intr-o pedeapsa.

NOI IAM CITIT LA ALEX POVESTI TOT TIMPU SI CHIAR DACA NU ERA ATENT NOI CONTINUAM SA-L FACEM ATENT PRIN IMAGINILE DIN CARTE ,SI ACUM CA ARE 4ANI SI 5 LUNI LE STIE POVESTILE TOATE CE I LE CITIM ZILNIC SI DAC NOI MAI SARIM CITE UN CUVINT EL IMEDIAT NE ATENTIONEAZA CA NU AM ZIS ACEL CUVINT ........MA BUCUR CA AI PLAC SI ESTE MAI USOR PT EL SI LA GRADINITA .......

Adevarul este ca povestile insotite de imagini trezesc interesul celor mici.

da asa este si eu sunt de aceeasi parere analis.

Buna ziua,

ne bucura ca participa mai multi la concurs! :)


Multumesc si numai bine!

Roxana Calin

From:


"roxana.calin@carteacopiilor.ro" <roxana.calin@carteacopiilor.ro>



</a>


simonegrea@yahoo.com

Asa este fetelor! chiar daca exista atatea aparate moderne, parca... mai frumos este cand citesti o carte. Imi amintesc de la mama, spunea ca omul care nu stie sa citeasca este orb, nu ca nu ar vedea, dar nu vede, cu ochiul mintii cum curg apele, cum zboara pasarile, lucruri pe care noi le vedem stand tolaniti intr-un fotoloiu , cu o carte in mana!
Cu toate ca in ultima perioada cartile sunt inlocuite tot mai mult cu televizorul sau calculatorul, putem sa spunem ca un copil nu poata avea niciodata prea multe carti.

Este importanta educatia parintilor pentru ca acesta sa faca un hobby din rasfoirea si apoi citirea unei carti.
La varsta de un an copilul se multumeste cu privitul imaginilor dintr-o carte de povesti ca apoi sa savureze povestile citite de parinti in fiecare seara.

Corelarea imaginililor dintr-o carte cu semnificatia reala a celor pe care acesta le reprezinta este recomandata in stimularea procesului de invatare.

Mama trebuie sa numeasca imaginile, acest lucru imbogatind vocabularul copilului. De asemenea incepand cu aceasta varsta copilul invata sa se concentreze. Dintre preferatele copiilor mici fac parte cartile cu animale.

Stimularea apetitului pentru lectura

Nu este niciodata prea devreme sa se incerce stimularea copilului pentru carti si lectura, scopul ideal fiind invatarea literelor si a cititului inainte de inceperea clasei I.

Acest lucru necesita insa multa rabdare din partea parintilor sau dadacei si mult exercitiu. Invatarea cititului sau a scrisului depind de mai multi factori dintre care enumeram: capacitatea cognitiva si QI-ul copilului, personalitatea acestuia (rabdarea, concentrarea), interesul educatorilor in acest scop.

Deseori parintii doresc obtinerea unor abilitati speciale inaintea varstei normale pentru lucrul respectiv. Toti parintii isi doresc copii academicieni, insa fortarea exegerata a procesului de invatare nu are intootdeauna efecte pozitive.

Pediatrii si psihologii sustin faptul ca multi parinti doresc dobandirea unor abilitati intelectuale exagerate, in timp cat mai scurt si mult prea repede. Acestia trebuie sa inteleaga ca cea mai buna metoda de invatare este aceea realizata prin joaca.

Cititul trebuie privit de asemenea ca o activitate distractiva, relaxanta si nu ca pe o obligatie pe care copii o au fata de parinti sau educatori.

Exista mai multe metode de a face din citit o activitate placuta. In timp copilul va invata adevarata valoare a lecturii. Rasfoirea unei carti sau cititul nu trebuie privite ca niste activitati serioase care se desfasoara in conditii de stres (stand pe scaun, cu spatele drept, doar la anumite ore si cu scopul de a indeplinii o anumita norma impusa de parinti).

Cititul poate deveni extrem de distractiv si atractiv daca copilul este lasat sa-si aleaga o anumita carte, daca este lasat sa citeasca in conditii ambientale care ii sunt pe plac si daca este combinat si cu alte activitati (plimbarea in parc, ascultarea muzicii, etc).

asa este lili!ijnsa putini sunt copii care astazi mai citesc carti!

Tocmai din acest motiv ar trebui sa le crestem interesul cumva...!

haiodeti fetelor ...cele care nu ati raspuns ...va asteptam!

sunt superbe carticelele,sa dea domnul sa castigam si noi una,lui Alexandra ii place foarte multe cartile cu imagini multe mai ales cu animalute.

cartile cu animale ii plac si lui Victor

stie deja sa arata calul,catelul,vaca,porcul pisica si magarul
e foarte incantat

cred ca tuturor copiilor le plac imaginile din carticelel de povesti

da asa e

Omida mâncăcioasă împlineşte 40 de ani!


“Acum 40 de ani, în timp ce experimentam făcând găurele cu un perforator în hârtie, mi-am imaginat un viermişor care roade pagina şi astfel s-a născut ideea cărţii Omida mâncăcioasă. Pentru mine, Omida mâncăcioasă este o poveste despre speranţă şi mă bucur foarte mult că este iubită în toată lumea. Sper ca această poveste să continue să încânte cititori de toate vârstele.” Eric Carle

ce frumos raspuns brunetik !!!

va mai asteptam !!

mai asteptam raspunsuri!
premiul este super..

De multe ori, citind o povestioara, te gandesti la cel care a scris-o! Te capitiveaza experienta de viata a autorului si parca aii vrea sa stii cat mai multe amanunte. Nu stiu daca este bine, insa, ... aduc aici... ceva... ce mi-a placut, m-a impresionat! Eric Carle este recunoscut şi iubit în întreaga lume pentru originalitatea ilustraţiilor şi designul inovativ al cărţilor pentru copii pe care le-a creat. Cea mai cunoscută dintre cărţile sale, "Omida mâncăcioasă" (The Very Hungry Caterpillar), publicată în 1969, a câştigat inimile a milioane de copii din toate colţurile lumii, a fost tradusă în 45 de limbi şi s-a vândut în peste 25 de milioane de exemplare. Eric Carle a ilustrat peste 70 de cărţi şi multe dintre ele au devenit best-seller, ajungând la vânzări de peste 84 milioane de exemplare în toată lumea.Eric Carle s-a născut în Syracuse, New York, în 1929, iar la vârsta de 6 ani s-a mutat împreună cu părinţii în Germania, unde a crescut şi a studiat. A absolvit "Akademie der bildenden Kunste", prestigioasa academie de artă din Stuttgart. Şi-a dorit mereu să se întoarcă în America, despre care păstrase frumoasele amintiri ale copilăriei. În 1952, cu un portofoliu bogat de lucrări, dar aproape fără nici un ban, doar cu patruzeci de dolari în buzunar, Carle a revenit la New-York. Curând, a început să lucreze pentru New York Times ca ilustrator.

Bill Martin Jr., un autor respectat de literatură pentru copii, a remarcat un desen de Eric Carle - un original rac roşu făcut pentru o campanie publicitară - şi i-a propus acestuia să ilustreze o poveste pe care tocmai o scrisese. "Brown Bear, Brown Bear, What Do You See?" este rezultatul acestei colaborări, o carte iubită şi acum de copiii de pretutindeni, care a marcat începutul carierei lui Eric Carle în domeniu. Nu peste mult timp, Carle va începe să scrie şi textul cărţilor sale. Prima carte realizată în totalitate de Eric Carle a fost "1,2,3 to the Zoo", urmată la scurt timp de clasica "Omida mâncăcioasă" (The Very Hungry Caterpillar).
Arta lui Eric Carle este distinctă şi uşor de recunoscut. Ca tehnică, Eric Carle foloseşte colajul din hârtie pictată cu diverse modele şi texturi, pe care o decupează şi apoi combină fragmentele pentru a forma acele imagini de neuitat, în culori strălucitoare, care-l fac unic. Multe dintre aceste cărţi au şi o altă dimensiune - au pagini decupate, forme surprinzătoare, luminiţe care clipesc (în "The Very Lonely Firefly"), chiar şi cântecul unui greieraş (în "The Very Quiet Cricket") şi toate adaugă o latură interactivă, de joc, transformând cărţile în "jucării de citit". Copiilor le place să-l imite pe Eric Carle, pictând şi decupând, şi mulţi îi trimit desene şi colaje inspirate de ilustraţiile cărţilor sale. Autorul primeşte săptămânal sute de scrisori de la micii lui admiratori.Secretul succesului lui Eric Carle provine din respectul şi înţelegerea sa intuitivă faţă de copii, care-l simt ca pe cineva care le împărtăşeşte cele mai profunde gânduri şi emoţii.
Cărţile sale sunt inspirate în primul rând din natură, pe care o iubeşte precum cei mai mulţi dintre copii. Pe lângă ilustraţiile spectaculoase şi subiectele amuzante, cărţile lui Eric Carle oferă copiilor şansa să înveţe mereu lucruri noi despre lumea care-i înconjoară. Preocuparea lui Eric Carle pentru binele copiilor, pentru sentimentele şi curiozitatea lor, pentru creativitatea şi dezvoltarea lor intelectuală face din lectura cărţilor sale o experienţă mereu stimulantă şi atractivă.În cărţile mele încerc să construiesc o punte între casă şi grădiniţă. Pentru mine casa reprezintă sau ar trebui să reprezinte căldură, siguranţă, jucării, braţe protectoare. Grădiniţa este un mediu nou şi străin pentru un copil. Va fi oare şi un mediu primitor în care copilul va fi fericit? Copiii sunt înconjuraţi dintr-o dată de oameni noi, necunoscuţi, copii sau educatori. Vor fi ei oare prietenoşi? Cred că începerea grădiniţei reprezintă cea de-a doua traumă importantă a copilăriei, prima fiind, bineînţeles, naşterea. În ambele situaţii părăsim un loc care ne oferă căldură şi protecţie pentru a intra în necunoscut, care de cele mai multe ori provoacă teamă. În cărţile mele încerc să combat această teamă şi s-o înlocuiesc cu o atitudine pozitivă. Am convingerea că toţi copiii au o curiozitate instinctivă de a descoperi noul şi o tendinţă naturală către creativitate. Aş vrea să-i ajut să descopere că a învăţa lucruri noi este, în acelaşi timp, fascinant şi distractiv."

Eric Carle a câştigat numeroase premii în calitate de autor de cărţi ilustrate pentru copii, printre care şi premiul I la categoria "Cărţi illustrate" în cadrul "International Children's Book Fair" din Bologna, Italia (1970).

În martie 1969 primăvara sosea nu numai cu flori, raze de soare şi
multă verdeaţă, ci şi cu o carte care avea să schimbe pentru totdeauna
literatura pentru copii. “Omida mâncăcioasă” a lui Eric Carle
a fost atunci o noutate absolută: o cantitate mare de informaţii
accesibile copiilor concentrată într-o poveste extrem de simplă, spusă
pe un ton cald, cu umor, însoţită de ilustraţii extraordinare create
prin colaj şi care folosea în mod foarte ingenios un design cu totul
nou pentru o carte: pagini de dimensiuni diferite, din carton gros şi
cu decupaje.
Cărţile
lui Eric Carle sunt inspirate în primul rând din natură şi oferă
copiilor şansa să înveţe mereu lucruri noi despre lumea care îi
înconjoară.

“Copiii se confruntă adesea cu teama de necunoscut. În cărţile mele
încerc să combat această teamă şi s-o înlocuiesc cu o atitudine
pozitivă. Copiii au o curiozitate instinctivă şi o tendinţă naturală
către creativitate. Vreau să le arăt copiilor că a învăţa lucruri noi e
ceva fascinant şi distractiv.” - Eric Carle

mai asteptam raspunsuri.

maine deja concursul va lua sfarsit!
haideti fetele cu raspunsul corect!

va asteptam , azi e ultima zi!

se implinesc 40 de ani autorul este Eric Carle si a fost tradusa in 30 de limbi, avand un succes extraordinar.Autorul urmăreşte transformarea unei omizi mici, care iese din ou, foarte înfometată, şi porneşte la drum să caute de mâncare. Luni găseşte un măr, marţi mănâncă două pere, miercuri trei prune şi aşa mai departe, până sâmbătă când deja o doare burtica de cât de mult a mâncat. îşi revine ronţăind o frunză fragedă şi verde... Se retrage apoi foarte obosită în cocon şi doarme două săptămâni. Când se trezeşte şi iese din cocon descoperim că s-a transformat într-un minunat fluture.

mai asteptam raspunsuri.haideti mamici fuguta cu raspunsul.