Istoria Craciunului

Istoria Craciunului

Craciunul - singurul cuvint in limba romana care desemneaza Nasterea Domnului.

La romani amintirea acelor vremuri este inca proaspata, de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. In spatiul sud-est european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cind oamenii celebrau divinitatea solara.

Termenul de “mos” indica virsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic. Peste sarbatoarea autohtona a Craciunului s-au suprapus Saturnaliile romane (la inceputul mileniului 1 i.H. zeul Saturn se celebra intre 17 si 23 decembrie). In satele de pe Valea Muresului, Craciunul este inca legat de anumite credinte populare care se pastreaza si in prezent, iar obiceiul de a oferi daruri isi are originile intr-o legenda pe care numai batrinii o mai cunosc.

Legendele spun ca Mos Craciun era un cioban rau, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca in staulul sau. In satul Harpia, oamenii cred ca daca primul care intra in casa de Craciun este un barbat este un semn de bunastare si sanatate pentru anul urmator. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii tin masa intinsa toata noaptea.Colindatul este unul dintre obiceiurile de Craciun care se pastreaza cel mai bine in toate satele romanesti, inclusiv cele din judetul Alba. Pe linga mesajul mistic, multe obiceiuri practicate in aceasta zi sint legate de cultul fertilitatii si de atragerea binelui asupra gospodariilor. Copiii din satele de pe Valea Secasului pornesc sa colinde pe la casele oamenilor, iar gazdele trebuie sa-i primeasca pe colindatori. In unele sate se mai pastreaza si un alt obicei: cel mai in virsta membru al familiei trebuie sa arunce in fata colindatorilor boabe de griu si de porumb. Batrinii spun ca daca boabele peste care au trecut colindatorii vor fi date gainilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, ca vor avea o recolta foarte buna in anul urmator daca vor amesteca saminta pe care o vor pune in brazda cu boabele folosite in ajun la primirea colindatorilor.

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il vedem acum. De altfel, el a devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat nici brazi si nici Mos Craciun dintotdeauna. Si nici macar colinde… Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Craciunul a fost Oliver Cromwell, care in secolul al XVII-lea a interzis colindele.

Cel mai vechi cintec crestin de Craciun este “Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dupa un colind englezesc este unul scris de Ritson, in 1410. In 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anuntat cu o zi inaintea Craciunului ca orga bisericii sale s-a stricat si nu poate fi reparata la timp pentru slujba de Craciun. Foarte trist din aceasta pricina, el s-a apucat sa scrie trei piese care sa poata fi cintate de cor, acompaniat la chitara. Una dintre ele era “Silent Night, Holy Night”, care astazi este cintata in peste 180 de limbi de milioane de persoane.

Cea mai vinduta piesa de Craciun din toate timpurile este “White Christmas” a lui Bing Crosby, din filmul clasic “Holiday Inn”. Peste 30 de milioane de exemplare din acest single au fost vindute in intreaga lume. O alta poveste mai putin cunoscuta legata de Craciun este faptul ca in secolul al VII-lea calugarii foloseau forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfinta Treime. In jurul anului 1500, oamenii au inceput sa vada in bradul de Craciun un simbol al copacului din Paradis si au atirnat in el mere rosii, simbol al pacatului originar. In secolul al XVI-lea, familiile crestine au inceput sa decoreze brazii cu hirtie colorata, fructe si dulciuri. Dar mai inainte, in secolul al XII-lea, oamenii obisnuiau sa atirne brazii de Craciun in tavan, cu virful in jos, ca simbol al crestinatatii. Inca nu este clara originea acestui gest.

Astazi stim ca Iisus nu s-a nascut la 25 decembrie, ci cindva in martie. Decembrie a fost ales pentru aceasta sarbatoare pentru a coincide cu sarbatorile romane pagine dedicate zeului Saturn (Saturnalii) si Mithra (vechiul zeu al luminii), o forma de venerare a Soarelui.

Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus. Sarbatoarea nasterii era considerata in luna septembrie, o data cu Ros Hashana (sarbatoare din calendarul iudaic). In anul 264, Saturnaliile au cazut in 25 decembrie si imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data “Natalis Solis Invicti”, festivalul nasterii invincibilului Soare. In anul 320, Papa Iuliu I a specificat, pentru prima data oficial, data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

In 325, imparatul Constantin cel Mare a introdus oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie “zi sfinta” intr-o saptamina de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila. Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decit din secolul al XIX-lea. In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Craciunul ca sarbatoare legala, in 1836 . Oklahoma a fost ultimul stat, in 1907. Pe vremuri, nici spiridusii nu erau ce sint acum. Ei furau cadourile de sub brad, nu le aduceau.

Conceptul de spiridusi de Craciun provine din credinta straveche ca gnomii pazeau casa omului de spiritele rele. Spiridusii au fost iubiti si uriti, pentru ca desi uneori se purtau cu bunavointa puteau foarte usor sa se transforme in niste fiinte rautacioase si nesuferite, atunci cind nu erau tratati cum se cuvine. Perceptia cea mai raspindita era ca ei erau dupa cum era si persoana cu care aveau de a face, rautaciosi sau draguti. In Evul Mediu, ei mai degraba asteptau daruri decit sa le faca. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridusii au devenit prieteni ai lui Mos Craciun.

Mos Craciun a fost imbracat la inceput in haine verzi, in ani 20 sub enorma presiune de marketing executata de Coca-Cola, Mos Craciun s-a imbracat in rosu ... si asa a ramas pana astazi .

Mos Craciun

Ca la multe alte popoare si la romani, batranii (mosii) s-au bucurat de multa stima si respect, mai ales in vechime. Respectul fata de acestia s-a pastrat si dupa moartea lor, intr-o asemenea masura incat unii dintre ei au devenit un fel de semizei a caror memorie a ramas nestearsa in memoria colectiva. Un astfel de erou batran si celebru este si Craciun, pastorul mitic, a carui legenda a fuzionat foarte frumos cu mitul Nasterii Domnului. Legenda spune ca, fara acordul sotului, Craciuneasa o primeste in gazda pe Fecioara Maria, oferindu-i adapost in grajd. Afland acest lucru, Craciun se infurie si ii taie mainile, dar Maica Domnului i le lipeste la loc. Minunea il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat nevatamata de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din trunchiuri de brad in curtea lui si joaca o hora cu toate slugile lui. Dupa joc, Craciun imparte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smantana. De aici transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi in staul noului Mesia. Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat in colinde.

Vascul

Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun. Romanii au considerat-o simbol al pacii si prin aceasta simbolistica a devenit acceptata si de catre credinciosii crestini. Sarutul de sub vasc a fost de asemenea un obicei roman.

Felicitarea de craciun

Obiceiul trimiterii felicitarilor catre cei dragi cu ocazia sarbatorilor de iarna a fost initiat de catre Sir Henry Cole din Anglia. asta s-a intamplat in anul 1843 si prima felicitare a fost conceputa de catre J.C.Horsley. S-au vandut 1000 de copii in Londra. Un artist englez, William Egley, a preparat o felicitare populara in 1849. De la inceput temele si imaginile erau variate la fel ca si obiceiurile de Craciun din lumea intreaga.

Simboluri de Craciun - Simbolurile Craciunului si explicatiile acestora:

Lumanarile, flacara: vara, caldura, paradisul, sfarsitul intunericului, Hanuka evreilor

Pomul: viata eterna, copacul din Paradis (simbol pagan)

Merele: marul din Eden Mos Craciun: Sfantul Nicolae sau o alta zeitate (pagana)

Vascul: pace, sarut

Spiridusii: spirite bune din traditia pagana

Cadourile de Craciun

Exista mai multe radacini ale obiceiului daruirii de cadouri de Craciun. Pe de o parte este Sfantul Nicolae, binefacatorul anonim, iar pe de alta parte exista si traditia legata de magi care ii ofera lui Iisus daruri pretioase. Putem aminti si obiceiul roman de a da daruri de sansa bun copiilor cu ocazia Saturnaliei.

Zilele de iarna in care se ofera darurile difera in functie de diferitele culturi crestine si timpuri:

6 decembrie - in memoria Sfantului Nicolae

24 decembrie - Ajunul Craciunului

25 decembrie - nasterea lui Hristos

1 ianuarie - Anul Nou

6 ianuarie - epifania, vizita magilor

Cel care aduce cadourile poate fi: insusi Iisus, Mos Craciun, ingerii, Befana (doamna Craciun in Italia), cei trei magi, spiridusii de Craciun, un sfant - Kolyada, in Rusia si Joulupukki, in Finlanda.

Istoria Craciunului

Peste tot in lume, oamenii sarbatoresc Craciunul. Aceasta sarbatoare sfanta
are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele,
imprumutate. Multe dintre acestea au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui
Isus.

Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe
secole in inaintea nasterii lui Isus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului,
aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in
casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au "radacinile" departe in
timp, de la mesopotamieni.

Multe din aceste traditii au inceput cu
celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenta mai
multor zei si a celui care-i conducea - Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii
se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de
sustinatori - mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12
zile ale anului. Regele mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si
sa moara pina la sfirsitul anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i
ajutor ca sa cistige razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de
rind si sacrificat in locul regelui.

Persienii si Babilonienii aveau o
sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in
care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia sclavi.


Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii si spiridusi.
Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se
temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si tineau serbari si ritualuri inchinate
acestuia, implorindu-l sa revina.

In Scandinavia, pe timpul iernii,
Soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile cercetasi erau trimisi in
munti sa vada cind va apare acesta, iar la aflarea vestilor bune se sarbatoarea
Yuletide, cu ruguri uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor
impodobite cu mere, care sa�reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.


Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea
inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.

Romanii
isi sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea
de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea
carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de cadouri
aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad
in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile.


Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au
considerat-o paganism pentru ca onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca
nasterea Pruncului Isus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de
excese, pagana, precum Saturnalia.

Pe masura ce crestinismul cistiga
teritoriu, biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa
serbeze Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare
pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata nasterii
Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.

Unele surse sustin ca sarbatoarea
Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane Saturnalia in luna
Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar pentru romani, dar si pentru
persieni, a caror religie - mithraism era la competitie cu
crestinismul.�Pina la urma insa, biserica crestina a reusit sa preia
entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea
Craciunului.

Ziua in care s-a nascut pruncul Isus nu se stie cu precizie.
Desi era sarbatorita pina in anul 98 AD, din 137 AD, din ordinul cardinalului
Romei a devenit sarbatoare solemna. Din 350 AD s-a decis ca aceasta sarbatoare
sa aiba loc pe 25 Decembrie.


Povestea nasterii Pruncului
Sfant

In vremea Imperiului Roman condus de imparatul Cezar Augustus,
si a Israelului guvernat de regele Irod, in Nazareth traia un timplar pe nume
Iosif si o tinara virgina Maria, care avea sa-i devina mai tarziu sotie. Maria
ii povesti intr-o zi lui Josif ca a fost vizitata de un inger ce i-a spus ca ea
este cea aleasa sa dea nastere Fiului lui Dumnezeu, pe care avea sa-l numeasca
Isus.

Intr-o zi imparatul a trimis instiintare ca toti oamenii sa se
reintoarca in orasul natal pentru a fi inregistrati pentru o noua taxa. Desi
Maria era insarcinata si statea sa nasca, a parasit impreuna cu Iosif Nazareth
si s-au indreptat spre orasul Bethlehem. Calatoria a durat multe zile si se
puteau odihni doar noaptea.

Cind au ajuns in Bethlehem era deja noapte,
iar hanurile erau ocupate de calatori veniti din toate colturile tarii, pentru
inregistrare. Unul dintre hangii insa, vazind ca Maria statea sa nasca i-a
sfatuit sa innopteze in una din cavernele sapate in dealurile din apropiere, in
care ciobanii poposeau cu vacile si oile. Iosif si Maria au plecat spre acele
dealuri si au gasit o iesle intr-una din aceste caverne.�Josif a curatat-o si a
intins pat din fin proaspat, iar dintr-o troaca�curatata si umpluta cu fin a
facut un patut. Noaptea urmatoare Maria a nascut un fiu pe care l-a numit Isus,
asa cum ii spusese ingerul.

In noaptea in care s-a nascut Isus, o stea
mare a aparut deasupra Bethlehemului, vizibila de la departare. Ciobanii ce se
ingrijeau de turmele de oi in cimp s-au speriat si au vrut sa o ia la fuga cind
un inger le-a aparut deodata in fata ochilor. Dar acesta le-a spus:� "Nu va
temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
astazi in cetatea lui David, vi s'a nascut un Mantuitor, care este Hristos,
Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoste: veti gasi un prunc infasat in
scutece si culcat intr-o iesle".

Si deodata cerul s-a umplut de ingeri
laudand pe Dumnezeu si zicind: "Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si
pace pe pamint intre oamenii placuti Lui." Dupa plecarea ingerilor, ciobanii
s-au indreptat spre Bethlehem si l-au gasit pe pruncul Isus caruia i s-au
inchinat.

La rasarit de Ierusalim traiau trei regi (crai): Caspar -
regele Tarsusului, Melchior - liderul Arabiei si Balthazar - regele Etiopiei,
iar cind fiecare a vazut steaua stralucitoare deasupra Bethlehemului a plecat
spre ea. Oamenii cred ca cei trei Crai de la Rasarit au calatorit 12 zile dupa
nasterea lui Isus, calauziti de steaua stralucitoare, si au ajuns in Bethlehem
in cea de a 12-a noapte, cunoscuta si sub numele de Epifania. Aflandu-l pe Isus
in iesle, cei trei Crai i s-au inchinat si i-au pus in fata daruri: aur,
tamiie si mir. Dupa o noapte petrecuta in caverna s-au reintors in
propria tara sa dea de veste de nasterea Mantuitorului.

Astazi familii
din toata lumea sarbatoresc nasterea lui Isus Cristos pe 25 Decembrie, dar in
multe tari sarbatoarea incepe inainte de ziua de Craciun si se incheie abia in
cea de a 12-a noapte.