povesti de craciun

hai sa postam cateva povesti de craciun pe care le putem printa si sa le citim copiilor in preajma craciunului.
asa vor tine minte si vor intelege mai mult si mai bine ce este craciunul si mos craciun.
sper sa va placa!

Povestea sacului pierdut

UNDE ESTE SACUL?
A fost zi de spalat si Mos Craciun a ajutat-o pe doamna Craciun la spalatorie, cand a observat ca sacul lui rosu pentru jucarii a disparut.
“Sunt sigur ca a fost aici cand am luat rufele de la uscatorie”, a spus doamna Craciun, dand usor din cap.
Chipul lui Mos Craciun s-a acoperit de griji. “Te rog, nu te necaji, draga” il linisteste doamna Craciun. “In cazul in care spiridusii nu-l gasesc, vom gasi o alta metoda sa ducem jucariile copiilor. Mosul cazuse pe ganduri, si incerca sa-si imagineze cum isi va indeplini munca lui draga fara vechiul sac de jucarii.
“Auzi asta!” “Auzi asta!”
In toate difuzoarele din satul lui Mos Craciun se aude vocea doamnei Craciun: ” S-a intamplat un mare mister. Sacul de jucarii al lui Mos Craciun a disparut…Repet…A disparut!…este mare…este rosu…miroase a balsam de rufe.”
“Toti spiridusii sunt solicitati in zona IMEDIAT!”, pledeaza ea.
Auzind aceasta, ingrijorati spiridusii cerceteaza in toate directiile.
Iulica controleaza prin bucatarie si goleste sertarele, trage aragazul, goleste faina pe podea, zaharul si ouale zboara prin aer.
Dar sacul nu este.
Vladut se invarte prin atelier si imprastie niste jucarii, deranjand toate papusile, facand mult zgomot. Trenuletele si avioanele incep sa zumzaie.
Dar sacul nu este.
Gheorghita alearga prin biblioteca si rastoarna stivele de carti si instructiuni de zbor, dar nu gaseste sacul Mosului.
Unde este sacul??
In toata aceasta agitatie Loryana sta linistita. “GANDESTE INAINTE SA ACTIONEZI.”, este motto-ul ei. Ea se uita lung la mancarea pisicii Bulgare. Era neatinsa. “Interesant!” crede Loryana. “Bulgare a lipsit toata dimineata!”
Loryana fuge la batranul ceas al lui Mos Craciun pentru ca stia ca acolo se ascunde Bulgare sa traga un pui de somn. Privind cercetator prin usa deschisa a ceasului, Loryana zareste ceva pufos. “Oooooh…Bulgare!”
Pentru ca sacul Mosului era moale, Bulgare l-a tras dupa el ca sa stea impreuna cu pisica mama si trei pisoi nou-nascuti.
Misterul a fost rezolvat…si CE SURPRIZA DE CRACIUN!
SFARSIT!

Foarte frumos topikul vin si eu cu o poveste


Poveste magica de Craciun

A fost odata, demult intr-un tinut indepartat un orasel mic,mic,mic. In acest
orasel traia Mos Craciun, doamna Craciun si ajutoarele sale,
spiridusii si o gramada de animalute minunate. Mos Craciun
primea o multime de scrisori de la copii cuminti, sau mai putini cuminti, in
care cereau jucarii. Mosul le citea pe toate si mai apoi ii
ajuta pe spirirdusi la confectionarea de jucarioare. Cum va spuneam
Mosul primea mereu scrisori in care i se cereau mingi,
masinute, papusi, accesorii diferite pentru joaca copiilor.
In aceea vreme
avea sa primeasca Mosul nostru o scrisoare total diferita.... ea venea de la un
baietel din orfelinat si-i cerea sa-l adopte pentru ca vroia sa devina fiul lui
Mos Craciun.Asa ceva nu se mai intamplase niciodata..... i se cerea o pusca, sau
o sanie, sau schiuri....dar sa adopte un copil. Mosul nostru era total
bulversat....A convocat o sedinta cu doamna sa si cu cu ajutoarele sale. Toti au
rams uimiti de cererea inedita. Doamna Craciun o femeie blanda si intelegatoare
l-a sfatuit sa-l ia pe micut pentru cateva zile aici in tinutul sau.
Au
inceput pregatirile pentru primirea musafirului mitititel...Doamna Craciun a
inceput sa gateasca prajituri cu ciocolata, madlene, fursecuri si
bombonele...Spiridusii au inceput sa impodobesca brazii cu luminite,
clopotei....sa aranjeze camera pruncului....Numai Mosul nostru statea in
fotoliul lui cel mare si pufos si se gandea.....
Baietelul nostru,
prichindelul plin de imaginatie in acest timp...isi vedea de indatoririle sale
din orfelinat.....Pentru ca stiti doar daca esti mai maricel ajuti pe altii sa
se imbrace, sa se spele....iti faci curat...inveti sa te descurci
singur....Baietelul nostru nu plangea niciodata...viata nu-i oferise nimic bun
pana acum...si nu avea de ce sa se lamenteze inutil... Asa ca el astepta. In
curand va veni cineva si dupa el...NU va mai ramane aici...singur de
Craciun..Unui adult ii este usor dar unor copii singuri...fara caldura
parinteasca?.....Ma indoiesc...
Spera cu caldura in dorinta sa.........Veni
si Ajunul....Era infrigurat de asteptare, nu a vrut sa manance
nimic...astepta...VA veni oare sau va trai IAR o deziluzie ca atunci cand
oamenii ce doreau sa-l adopte au renuntat....? A venit noaptea...Bradul...prajiturile, laptele....toate il ademeneau pe
Mosul. Iar el a venit...a intins mana catre baietel si dusi au fost.
Au fost
zile de bucurie, a mancat pe saturate, a fost gadalit si iubit....pentru ca asta
isi doresc copii afectiunea....Nici o alta jucarie nu inlocuieste dragostea pe
care tu, el sau voi puteti sa o oferiti.........

Poveste de Craciun
Craciun. E perioada sarbatorilor de Craciun.

Dintotdeauna, Danut, vecinul meu, a visat sa ajunga detectiv. Asa cum stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi, usor trasa peste fata, ochelari de soare negri, pardesiu lung si la fel de negru, obligatoriu cu gulerul ridicat. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat, binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut, dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana.
- Ei si, ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani, a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat.
Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el, la distanta de nici doua zile. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi. Ceva frumos, am sa va raspund eu, va fi Craciunul. Asa ca Danut va incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun.
- Stiti, mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de departe, dintr-o tara numita Laponia. Ca are acolo o casa plina de spiridusi care, cat e anul de lung, nu fac altceva decat sa confectioneze daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus, jocuri mecanice, masini teleghidate si cate si mai cate. Ba, mai mult, Mosul stie ca noi, copiii, ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video, asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. Cand jucariile sunt gata pregatite, e deja Craciunul. Mosul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad!
Pe toate mi le-a povestit Danut, cu sufletul la gura.
- Dragul meu Danut, am incercat eu sa-mi incurc vecinul, vad ca stii totul despre Mos Craciun. Nu vad atunci unde e misterul, ce mister vrei tu sa dezlegi?
- Ei, vezi, lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par, se intrista brusc Danut. Sunt chiar foarte complicate. De exemplu, cum se face ca in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In fiecare se afla cate unul. Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine, desi stau la bloc si nu are horn pe unde sa coboare. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor mari. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg.
Zis si facut. In cea mai mare graba, pentru ca nu avea prea mult timp la dispozitie, Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita, Alexandru si Ionut. Si toti patru, intr-o seara, au pus la punct planul de bataie. Momentul actiunii: noaptea de Craciun, locul actiunii: dormitorul lui Danut, obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. La un singur capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii, ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii, cand ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie: pijama. Pina la urma, baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele. Mai mult, la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte acolo, cu lumina stinsa, sosirea lui Mos Craciun.
- Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca, Mihaita.
- Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru intalnirea cu el, chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni.
- Poate!, mai spuse ganditor Mihaita, poate vine la cei care au fost peste an cuminti, pe cand eu, daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care le-am facut in 365 de zile!
Tragandu-si bine plapuma pana sub nas, Ionut indrazni sa puna intrebarea care-l framanta de multa vreme:
- Daca Mosul nu e unul bun, ci unul rau si imbracat in negru?
- Taci! se ingrozi Alexandru, vorbesti prostii, o sa vezi ca Mosul nici macar nu va veni, pentru ca nu exista cu adevarat.
In tot acest timp, Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. Problema lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el?
- Gata, nu va mai certati, incerca Danut sa calmeze spiritele. Daca stati si voi treji ca mine in noaptea aceasta, o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos Craciun in carne si oase.
In liniste, copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii deschisi si atentia incordata la maxim, va fi imposibil sa rateze marea intalnire.
Si orele treceau. Incet, foarte incet. Se tarau parca una cate una... Baietii, insa, rezistau eroic. Sau, mai bine zis, au rezistat pana la sosirea mosului... Ene. Danut a fost singurul care a ramas de veghe. Doar vroia sa se faca detectiv, nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda, sa fie atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida ochii. Ce mai, munca de detectiv e tare grea!
Asa gandea Danut in clipa in care, langa patul lui a rasarit ca din senin un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi, imbracat in rosu, cu cizme negre si cu un sac doldora de jucarii.
- E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. Si exact in clipa in care somnul l-a luat in brate, a simtit un sarut cald, pe frunte.
Dimineata, cand s-a trezit, Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul bradutului impodobit, gata sa-si deschida darurile. El insa, nu avea nici timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul.
- Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. Nu te bucuri de darurile Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el?
- Nu, nici vorba de asa ceva. Dimpotriva, azi noapte am stat treaz pina tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. Tin minte ca, atunci cand a intrat in camera, m-a sarutat pe frunte.
Auzindu-l, copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate.
- Aha, deci l-ai vazut. Si cum arata? Era asa cum il stim noi, batrin si cu barba alba?
- Da, da se infierbinta Danut. Era exact asa.
- Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. Doar te crezi detectiv, nu-i asa? Daca Mosul a fost aici, in camera, trebuie sa fi lasat o urma, ceva...
Danut se afla in mare incurcatura. Cum sa dovedeasca el existenta Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca prietenii, sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun... Descurajat, incepu sa caute prin camera ceva, orice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo... O urma de cizma pe covor, o jucarie miscata de la locul ei, un glob spart... Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma...
- Ei, vezi, acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi, copiii!
Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. Cine stie, poate totul n-a fost decat un vis... Un vis frumos... Trist si abatut, se gandi ca ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Incepu sa-si descheie nasturii de la pijama incet, unul cate unul. Si tocmai cand ajunse la nasturele de la guler, Danut scoase un chiot de bucurie.
- Uraaaaaa!
Uimiti, copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. Danut chiuia de bucurie: in mana stanga tinea, abia desprinse de la nasturele gulerului de la pijama, trei fire albe din barba lui Mos Craciun. Pesemne le uitase acolo cand il sarutase pe frunte. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire. Numai Danut dansa, sarea si striga cat il tineau puterile:
- Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat!
De-atunci, in fiecare an, in noaptea cea sfanta de Craciun, Danut incearca sa nu adoarma. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul. Si daca se intampla, totusi, sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme, atunci nu uita sa-si verifice dimineata nasturii de la pijama. E imposibil sa nu gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului, pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a fost dezlegat.

POVESTEA LUI MOS CRACIUN

Candva, de mult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta.
In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oameni din acel oras nu erau prea bogati. Mesterul le vindea jucariile pa mai nimic.
Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care…
Mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copii din acasta casa.
Trei copi visau cu voce tare:
-Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
-Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa nici o data pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar vrea sa le daruiasca macar una. dar ce minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului . Si,astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.
In drum spre casa , batranul gandea: ”As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecaruri copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere”. Si acum mergand asa , pe ganduri , vazu in zapada un pui de caprioarac care-l privea cu ochi tristi.
-Sarmana faptura , ce te doare?
Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana , batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice .
Atunci faptura aceea gingasa i-a a vorbit cu glas limpede ca si de copil:
-Acum vad ca ai 0 inima buna. Dorinta ti de va indeplini.
Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati .
Si batranul s-a inaltat cu ei si slava cerului instelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.

N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu , a simntit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.
Piticii erau hainci si indemanatici , gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug , caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata . Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii , mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume , jucaria pe care si-o doreste.
In seara de Ajun sosesc colindatorii, La fiecare casa , ei aduc vestea minunata a nasterea Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat.
Tarziu, cand noaptea se lasa , copii se culcusesc in patucurile lor . In urechi le mai suna inca zvonul de colinde :”O ce veste minunata”…Apoi dorm si viseaza…..
Dar oare vis sa fie???
Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. Adoua zi , in dimineata de C raciun in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi.
De aceea, in zilele acestei sfinte sarbatori, cand stam cu toti in jurul mesei incarcate cu bunatati, nu trebuie sa-i uitam pe cei sarmani. Mosul are grija de ei o data pe an. Noi trebuie sa ne gandim la ei mereu!

foarte frumoase povestile fetelor

foarte frumoase povestile fetelor

fetelor am scris si eu astazi o poveste e un pic cam trista dar asta am simtit eu astazi....

Poveste de Craciun...
Era sfarsit de an si foarte frig afara...nori albii si pufosi au inceput sa apara pe cer si deodata fulgi albi incepura sa cada...Micutza Sara se plimba singura si desculta pe strada...Mama ii dadu-se o pereche de pantofi dar de mari ce ii erau se impiedeca si ii pierdu-se pe strada...Cand se apleca sa-i ia de jos un baietel ii fura si fugi cu ei...Infrigurata si nemancata Sara isi continua asa desculta drumul prin oras...Trecu pe langa o brutarie se uita pe geamul aburit si zari cozonaci calzi tocmai scori si cuptor,i se facu pofta,baga mana in buzunar dar nu gasi nici un ban asa ca micutza Sara porni mai departe pe drum...Trecu pe langa o casa mare si frumoasa,din ea se auzi zgomote asa ca micutza se uita pe geam si vazu un brad mare si fumos impodobit cu globulete colorate si luminitzele ce licureau...langa brad o flaca mare se zari din semineul care ii imbujorase pe toti cei din casa ...copii cantau si radeau,parintii si bunici ii aplaudau ...era bucurie si voie buna in acea casa...Micutza Sara uitandu-se pe geam lacrimile ii dadeau si se intrista...si-ar fi dorit si ea sa aiba un asa Craciun,dar ea era saraca si neajutorata.Asa ca micutza infrigurata,nemancata,obosita si neajutorata o porni la drum.Ajungand langa un pod se aseaza jos si incepu sa planga pana adormi.Incepu sa viseze ca era o printesa intr-un castel,imbracata in rochie alba de matase cusuta cu fir de argint...pantofii erau plini de smaralde si luceau ca licurici...Bradul era frumos impodobit,mesele erau pline de bunatati,familia ii era aproape.Toti stateau in jurul bradului si desfaceau cadourile primite de la Mos Craciun..fiecare primise de la Mosul ce isi dorise numai micutz Sara nu primise nimik...ea isi dorise ca toata familia ei sa fie impreuna si fericita de Craciun...Sara a avut un vis frumos un vis din care nu s-a mai trezit,se racise toata se facu un sloi de gheatza...sufletul corpul ii parasi si langa ingeri micutza Sara se trezi...