Copiii, o POVARA sau CEL MAI PRETUIT DAR(concurs)!

foarte frumos analis !!!!!!!! sati traiasca copilasii , sunt frumosi foc si sa va bucurati de ei!
na bucuram ca ai venit sa ne spui povestea voastra!

Foarte frumos Analis!

haideti mai asteptam povestioare!

Va salut. Povestea mea sincer nu este chiar vesela mi-am dorit foarte mult sa am un copil, am ramas insarcinata si am fost foarte fericita dar la 3.5 luni am pierdut sarcina aveam gemeni si nu i-am putut pastra.
Am fost foarte trista, ajunsesem sa plang si sa vorbesc singura pe strada dar am zis ca trebuie sa-mi revin eram si ultimul an la facutlate si chiar imi era foarte greu dar am continuat asa. In fata sotului meu eram foarte tare si optimista dar domnul a vrut dupa noua luni de la aceea pierdere, am ramas iar insarcinata mi-a fost foate greu am avut o sarcina foarte grea dar am reusit pana la final cu toate ca am avut probleme si cu aceasta sarcina.
Nu stiam ce o sa fie dar ma bucuram nu mai conta sanatos sa fie, am aflat pe 27/1/2006 ca am un baietel eram tare bucuroasa si sotul tare fericit reusisem sa-mi indeplinesc visul de a avea un copil terminasem si facultatea ma inscrisem la master eram o mamica foarte fericita si inplinita. L-am iubit din prima clipa de cand am aflat ca sunt gravida si il iubesc foarte mult este rasfatatul casei dar dupa un an si cateva luni am aflat ca sunt iar insarcinata nu-mi venea sa cred.
M-am dus la medic si mi-a spus ca sunt aproape de 3 luni dar in primele doua mie imi venise menstruatia regulat mi-am pus mi de intrebari si am fost la doctor sa vad daca micutul este bine am facut si morfologia fatului sa vad este ok, eram hotarata sa fac si al doilea copiil sotul era putin rezervat nu stia ce sa zica. Mai tarziu am aflat ca o sa avem tot baietel mi-am spus asa a fost sa fie eu imi doream tare mult o fetita dar ce sa mai zic asta e, sanatos sa fie. Timpul trecea in fiecare zi ma gandeam are sa-mi fie greu cu doi bebici mai ales ca si cel mare Costi era pe zi ce trece mai rasfatat, am luat patut pentru bebe si el statea numai acolo in el nu vroia sa se de jos, acolo se juca, acolo manaca, acolo dormea a fost foarte greu sa-l dazvat nu aveam voie sa-l ridic in brate mai ales ca de la cinci luni aveam colul deschis 5.7 centimetri si cu cresterea sarcini se deschidea si mai mult. Dar am reusit se apropiau sarbatorile de iarna eram tare bucurosi, la Costi a venit Mos Craciun a primit multe jucari, hainute eram cu sora sotului meu si cumnatul meu acasa la masa si cand am simtit o contractie mai puternica am zis in gandul meu, azi chiar nu prea am stat am facut treburi prin casa si poate de asta bebicul este agitat, am asteptat, am zis sa nu plec la spital era ora 23.30 mai ales noaptea m-am dus si am luat un nospa si m-am mai linistit. Musafiri au plecat si eu m-am dus sa dorm sotul era in sufragerie si eu cu bebicul in dormitor am stat dar contractile nu se terminau se facuse aproape dimineata era 6.45 si eu speram sa nu fie chiar asa de rau nu ma asteptam sa nasc am dat vina tot pe efort si oboseala nu erau foarte dese dar am zis sa ma duc la doctor am plecat cu sotul meu la doctor si mi-a spus doamna azi nasteti. Imi era tare frica cu Costi am avut o nastere la fel ca si sarcina foarte grea, dar toate trecem prin aceste momente. Am nascut mai greu dar am reusit la 15.00 in ziua de cracuin am nascut o fetita, surpriza o fetita sotul a fost chemat in sala sa taie buricul la bebe dar nu era in stare se uita la ea si nu-i venea sa creada o fetita va repet el isi dorea tot baiat si la ecograf era baiat, eu plangeam si radeam cand am auzit, am pupat-o si nu mai puteam de bucurie nu mai simteam nimic era cel mai frumos dar de craciun, cel mai frumos dar de la dumnezeu, cel mai de pret dar pentru mine si pentru sotul meu .


Asta este povestea mea chiar daca mi-am fost greu si imi este greu ei sunt cei mai importanti copii si sper sa nu-i dejamgesc sa-i cresc cu dragoste, respect si educatie iar ei sa ma rasplateasaca cu aceiasi moneda asta este dorinta oricarei mamici poate sunt si excepti dar ...............

foarte frumos alina !!!!!!!

va pup pe toate si sa ne dea dumnezeu putere tuturor sa ne crestem copilasii cat mai frumos!
le admir pe mamicile care sunt asa puternice in fata tuturor greutatilor si le doresc tot binele din lume si sper ca intr-o buna zi sa le fie rasplatite eforturile!

adevarat ai zis Miky

Cu totii asteptam sa fim rasplatiti ! Eu imi doresc ca copiii mei , sa inteleaga peste ani , ce sacrificii facem sa-i crestem mari...cate nopti nedormite , framantari , compromisuri si multe altele .


frumoase , interesante si unele chiar triste ...povesti!

cea mai mare rasplata a unei mame este sa as vada copii mari si fericitii, iar cand or sa devina si ei parinti la randul lor au sa stie ce eforturi si sacrifici au facut parintii lor pentru ei

copii o povoara ........da pt uni copii sunt o povoara,am intalnit cazuri in care ziceu o mideajuns unul .....dar pt mine copii mei nu sunt o povoara eu ma mandresc cu ei si chiar ma bucur ca am trei .....cu rares am avut o sarcina grea .....am luat mult in greutate am facut tensiune mare.....toata lumea zicea mai ai doi nu-ti ajung ...........mi se umple sufletul de bucurie cand vin cei mari de la sc cu note bune ,ca vb cu ei ca ma inteleg .............deci intrun cuvant .....COPII SUNT TOTUL PT MINE ..............nu povoara nu sacrificiu ...........

haideti fetelor !!! va asteptam!

un copil este un dar de la DUMNEZEU nu este o (povara )daca ti lai dorit inseamna ca lai vrut eu pe alex mi lam dorit din tot sufletul si celelalte 2 sarcini care le-am piert inaintea lui chiar nu mam gindit niciodata ca indiferent citi copii ai avea este o( povara )ei sunt cel mai frumos dar si avem pt cine trai si munci ....cind so nascut am plins si eu si sotul de fericire am avut o sarcina foarte grea si am reusit sa o duc pina la capat mam ingrasat foarte tare dar nu o contat pt ca tot ce mincam era pt copilul meu sa fie sanatos si chiar a fost si ai multumesc lu DUMNEZEU ca il am .

pupici mary , ai un baiat frumos focc !

venim si noi cu povestea noastra,care sper sa nu va plictiseasca:
Aveam 25 ani cand m-am casatorit si trecuse deja un an si bebele pe care ni-l doream amandoi nu mai aparea,cu toate ca facusem analize peste analize si totul parea in regula,asa ca ne-am hotarat sa mergem la un control,undeva in afara orasului nostru,la Timisoara(unde auzisem noi ca ar fi mai sigure analizele si tratamentul).Zis si facut,ne planificasem plecarea la sfarsit de saptamana,dar in ziua respectiva am mai cumparat inca un test de sarcina,cu speranta ascunsa ca,de data asta va fi mai norocos.Am ajuns acasa,am facut testul si...surpriza...au aparut 2 liniute.Nu-mi venea sa cred,mi-era si frica sa ma bucur prea mult si apoi sa constat ca nu e adevarat,asa ca l-am trimis pe sotul meu sa mai cumpere un test,de data asta de la alta farmacie,si mult mai scump,in ideea ca e mai bun si mai sigur.Cand a venit,am facut si testul asta,si...la fel...2 liniute.Am inceput sa tipam amandoi,sa plangem,sa ne luam in brate,eram f.fericiti,nu ne venea sa credem.Acum,toata familia stia ca trebuie sa mergem la Timisoara si nu vroiam sa le spunem asa,intr-un mod banal,asa ca am sunat pe toata lumea(parintii,socrii,nasii,mosii..)si am convocat un consiliu de familie spunandu-le ca avem sa le comunicam ceva important.Mama ma suna disperata(sta undeva la tara si sufera si de inima),si ma intreba ce s-a intamplat,daca e ceva grav(noi nu am parut fericiti la telefon,ci mai degraba gravi,foarte serioasi ca sa nu-si dea seama despre ce e vorba),asa ca toti se asteptau sa le zicem ceva rau.Socrii se gandeau ca poate vrem sa ne mutam din Severin,nasii credeau ca poate vrem sa ne despartim,nu stiau ce sa creada.Am oprit telefoanele si nu am mai raspuns la nimeni si a doua zi dimineata,toata familuia era prezenta la intrunire.Mama incepuse sa planga,soacra se uita la noi cu ochi intrebatori,toata lumea era curioasa despre ce e vorba ,asa ca,sotul se ridica de pe canapea si zice pe un ton grav:"v-am adunat azi aici pentru a va intreba.......suspans........ce nume sa punem copilului care urmeaza sa vina pe lume " si scoate un bebelus intr-un carucior de jucarie.Vai.....pacat ca n-am filmat momentul ,nu pot descrie in cuvinte surpriza care se vedea pe fetele tuturor.Mama plangea,soacra m-a luat in brate ,am desfacut sampania si am toastat pentru sanatatea celui mic si-n cinstea familiei care a fost mereu langa noi atunci cand am avut nevoie.Au urmat 9 luni de fericire si noutate ,fiecare zi era diferita,in fiecare zi se intampla altceva cu corpul meu.Primele 3 luni am avut obisnuitele greturi si varsaturi,apoi mici dureri de burta,dar nimic grav.Stiam din ecografele facute la noi in Severin ca e baietel si,cu toate ca noi ne doream fetita sa fie primul copil,am zis ca e tot al nostru si eram super fericiti.Cand a venit ziua programata pentru cezariana,s-a strans din nou toata familia la spital,nasa avea un catelus albastru,mama hainute tot albastre pentru baietel...Din nou surpriza:a venit asistenta si avea in brate un pui mic de om care plangea si care era.....FETITA.Au sarit toti in sus de bucurie,iar eu,cand m-am trezit din anestezie,nu intelegeam ce-mi ziceau toti,eram ametita,dar mi-au aratat un aparat foto si acolo era o poza cu un ingeras frumos si am inceput sa plang.Cand mi-au adus-o la patut a fost un moment unic in viata mea,nu pot descrie in cuvinte emotia si fericirea si tot ce-am simtit atunci.Acum,Madalina are 3 ani si 9 luni si este un copil foarte energic si rasfatat,dar si iubit de toata familia.
Punem si poze,prima facuta la 2 minute de la nastere.

foarte frumoase povestioarele voastre fetele....iar pozele cu copii sunt superbe...unu mai frumos ca altul

asa este,toti copiii sunt superbi,iar povestirile sunt una mai deosebita decat alta

de unde esti cyucy ? acum stai cumva la timisoara ?

si eu am nascut ambele fetite la timisoara ... pupici , foarte frumoasa povestea voastra si emotionanta! !

locuim tot in DR TR SEVERIN,numai ca vroiam sa facem tratament la Timisoara,dar n-a mai fost nevoie